Pâna la urma ,dragostea esti tu...

Capitolul III

Emma nu stia ce sa faca . Inima ei se batea ,caci cu ce ocazie venise el?
-Hey, Nicholas. Dar de ce ai venit? Puteam pleca si singura. Nu traiesc departe.
-Doar am vrut sa fac un gest frumos. Deci plecam?
Emma se sfiase mult si obrajii ei devenisera rosii in citeva secunde. Nicholas observase si incepuse sa rida de faptul ca i se paruse foarte draguta.
-Stii ca esti draguta, cind te rusinezi?
Inima Emmei mai ca iesea din piept. Intelese ca-i placea la nebunie aceasta persoana.
-Hey... Ma sfiezi si mai mult.
-Pai aceasta si vreau.
-Inca un cuvint si plec acasa pe jos. Spuse Emma iritata, dar cu o mica bucurie in sufletul ei.
Nicholas se speriase putin si se linistise.
-Hey, gata termin. Deci plecam? Sa stii ca nu te las sa pleci singura noaptea.
Nicholas ii luase mina si o indrepta spre masina. In drum spre casa , ambii taceau ,insa Nicholas reusise sa sparga linistea:
-Esti presata. Fii mai libera cu mine.
-Nu pot, dar incerc---
-Si aceasta la tine rau se primeste.
-Nicholas, poate schimbam tema?
-Nicholas? Parca m-am prezentat ca Nick?
-Stiu, dar inca nu te cunosc si nu mi-i comod sa te numesc astfel.
-Dar eu insist! De azi ma numesti Nick.
Emma se sfia mult pe linga el. Nu stia cauza ,dar ii placea foarte mult aceasta persoana. Era foarte amabil cu ea si totodata era si tipul ei ideal. De mica isi formase idealul ei de un prieten perfect si arata fix ca el . Poate de aceea si ii placea de Nick.
Ajunse acasa si Emma se gindise sa-i multumeasca si ea cu un gest frumos.
-Deci multumesc ca m-ai condus pina acasa. As vrea sa te invit la un ceai .
-Multumesc ,dar---
-Hey! Insist.
Emma ii zimbise si astepta raspunsul lui.
-Hm, tactica mea?
-Ce tactica?
-Pai, eu am insistat sa ma numesti Nick si acum tu insisti sa vin la tine.
-Doar am vrut sa fac un gest frumos ca multumire. Spuse fata cu o privire de copil mic si trist.
Nick, vazind-o se amuza din nou de cit de dragalas arata.
-Daca accept, nu vei fi trista? Cu asa privire imi ranesti inima. Si se lovise cu mina la inima ,facind o privire ironica.
-Ce serios mai esti. Deci vii la un ceai?
-Pai, daca insisti...
Plecasera ambii in casa Emmei si de indata fata facuse un ceai si puse niste biscuiti. Nick se uita numai la ea cind ea era ocupata cu ceaiul si se minuna de faptul cum ei ii reusise sa-i fure inima. Era de parca simpla, dar ceva era la Emma ca sufletul lui Nick ii inflorea. Peste citeva minute , ei deja incepusera sa vorbeasca de parca erau cunoscuti de citiva ani.
-Si deci, spuse Emma, am auzit ca esti bogat?
-Pai, da. Sunt un businessman, continui afacerea lui tata.
-Mm. Dupa cum vad esti un fecior ordonat. Il ajuti pe tata. Zimbise Emma cocheta.
-Da ,un fecior ordonata sau doar tatal meu e mort.
Emma a ramas devastata. Nu s-a asteptat la asa raspuns si deodata fata vesela i se transformase intr-una trista.
-Sa ma scuzi nu am stiut.
-Nu-i nimic. De mult e mort.
-Si deja nu-ti mai este rau pe suflet? Cum tu te ispravesti , cum mama ta a trecut prin totul?
-Mama mea? Sa stii ca si mii mi-e interesant. Faptul e ca mama mea la nastere a murit. Era doar o solutie: sau mama trebuia sa ramie vie sau eu. Deci... m-au ales pe mine. Citeodata spun ca m-ai bine mama raminea .Se primeste ca din cauza mea ea murise.
Emma ii luase mina lui Nick in a ei si il linistise cu cuvinte calde.
-Nick nu spune asa. Fiecare traieste cu un scop si tu la fel. Traiesti cu scopul de a le arata parintilor cine esti si as spune ca esti o persoana ideala. Continui afacerea tatalui si faci ceea ce iubesti. Viata iti traiesti frumos.
Nick ramase cu gura deschisa. Prima data in acei 7 ani cineva ii spuse ca el e persoana ideala. Prima data in acei ani, Nick se simtise mai usor si mai deschis la suflet, caci cineva ii spuse ca el traieste cu un scop si are si el un sens pe acest pamint. Toti acesti ani, Nick in adincul sufletului nu se mai simtea complet fericit. Chiar avea nevoie de cineva si iata in sfirsit Emma aparuse in viata lui.
-Emma... eu... Emma pot sa te cuprind?
Emma ii zimbise si il cuprinse cu mult drag. Il cuprinse si fata era sigura in ceea ce simtea. Il vedea mai diferit pe Nick pe linga restul oamenilor. Emma il iubea cu siguranta si orice ce era legat de el: ochii lui misteriosi , zimbetul lui cochet, corpul lui puternic, chiar si parul lui castaniu care cade elegant pe fruntea lui. In acel moment, Emma il intelegea foarte mult. Situatia ei cu parintii chiar si acum ii strapungea inima. Era bucuroasa ca Nick era alaturi .Putea sa-i spuie si ea tragedia ei ,dar nu era sigura. I se parea ca nu e momentul potrivit,insa sufletul ei se rupea in mii de bucati de dorul parintilor. Isi luase inima in dinti si incepuse sa vorbeasca.
-Sa stii ca te inteleg foarte bine, Nick. Am avut si eu asa situatie.
Nick se uitase la ea cu o privire mirata. Nu intelegea si decise sa o intrebe.
-Ce ai in vedere?
Emma nu putuse sa se abtina si incepuse putin sa plinga. Nick indata o luase in brate si incepuse sa o asculte.
-Parintii mei au fost ucisi. Venisem acasa si i-am gasit morti pe ambii. Imi era foarte greu ,caci...caci eu aveam doar 16 ani!
Emma incepuse sa plinga in hohote ,iar Nick o miluia pe cap.
-Hey, nu plinge. Te inteleg foarte bine. Voi fi doar linga tine. Stiu ca e greu...
Ambii erau atit de alaturi ca inimele lor bateau cu o viteza nebuna. Ambii se simteau bine alaturi ,insa ambii nu puteau marturisi sentimentele unui altuia.
Dupa ce-si descarcase sufletele ,ei incepusera din nou sa rida si sa cunoasca diferite momente din viata lor. Dupa citeva ore, Nick decise sa plece acasa.
-Deci ,multumesc pentru ceai si terog nu plinge. Sunt mereu linga tine sa stii. Spuse cu ochii calzi si mina ii i-o puse pe obrazul ei.Emma se sfiase din nou. Se intrebase oare ce putere are acest baiat pentru a o face sa se simta astfel.
-Nu voi plinge, deja mult timp trecuse.
Se cuprimsera din nou si Nick decise sa o cheme la o plimbare.
-Hey, mine e weekend la tine , da?
-D..da...
-As vrea sa plecam la o plimbare. In apropiere este un parc si poate plecam acolo?
Emmei ii incepuse sa-i bata inima din nou si nu stia ce sa raspunda ,insa intr-un moment se decise.
-Pai... eu... sigur...adica ...da...adica----
- Iti mai spun ca esti draguta cind te rusinezi.
-Sa stii ca e din cauza ta.
- Ma bucur ca am asa putere asupra ta.
Emma ii zimbise si-l mai cuprimse inca o data.
A doua zi era una de neuitat pentru ambii. Au zimbit si s-au distrat de-a binelea. Se comportau ca o pereche adevarata , ca un cumplu frumos. Nick ii daruise un buchet de flori, iar Emma il sarutase pe obraz in semn de multumire- o actiune simpla,dar contine atitea emotii. Dupa plimbare Nick o conduse pe Emma pina acasa si o cuprinse la plecare. Dupa plimbare, Emma o sunase indata pe Emily:
-Emy...
-Ai venit? Cum plimbarea? Sunteti impreuma deja?
-Hey... Doar o simpla plimbare. Spuse fata cu zimbetul mare pe fata.
In acelasi moment, Nick il sunase pe Justin:
-Hey, am ,sa-ti spun multe.
-Sunteti impreuna ???
-Hey, doar o mica plimbare a fost. Spuse Nick cu bataile inimii intr-o viteza aglomerata.