Pâna la urma ,dragostea esti tu...

Capitolul II

  Dimineata, lui Nicholas ii sunase telefonul. Era weekend si chiar atunci trebuia sa-l irite cineva. Nicholas luase telefonul si uitinduse la ecran, vazuse ca-l suna Justin.
-Ce-i?!
-Cum ce-i? Hai la o cafea.
-Justin, e ora 9 simbata si chiar asa indraznesti sa ma trezesti, stiind cit de mult imi place sa dorm?
-Lasa somnul si hai la o cafea.
-Numai nu spune ca vreai sa ma iai la cafeneaua de ieri.
-Poate. Inca te mai gindesti la ea?
-Care ea?
-Cum care?! Fata ceea care lucreaza acolo.
-Aa! Emma...
-Ii mai tii minte numele ? E un indiciu ca o iubesti.
-Vad, Justin, ca nu te-ai trezit pina la urma. Cind o vei face, sa ma suni si vom vorbi mai serios.
Nici nu asteptase ce va spune Justin, ca Nicholas puse receptorul.
Mai statuse citeva minute in pat, mai controla retele de socializare si iata ca Emma din nou ii aparuse in mintea lui: ochii ei draguti, comportamentul ei de un copil mic si zimbetul ei dragut. Aceasta totul facea ca lumea lui Nicholas sa para mai frumoasa. ,,E un simplu sentiment, va trece..." Dar Emma nu disparea ,ci tot traia in inima lui. Poate Justin era corect, poate chiar se indragostise. Nu era sigur ce spunea inima lui.
Simbata pentru Emma incepea la cafenea. Weekend-ul ei era numai duminica si astfel ea incepea munca ei cu un gind la baiatul care ,,a salvat-o". Nu stia ce-i cu ea ,insa orice pas il facea cu Nicholas in gind. Nu reusise sa vada mult la el insa zimbetul lui cochet il tinea minte. Era un zimbet de un baiat misterios si elegant. ,,Oare ce mai face, umde e?"
Pe parcursul diminetii ,venise Jake-baiatul care aducea produse noi pentru cafenea. De cit timp lucra acolo, reusise sa devina prieteni cu toti la acea cafenea si iata ca Emma, controlind marfa, ceva nu-i ajungea .
-Nicholas. VAI! Jake!
-Da, Emma?
-Pachete de cafea sunt 13?
-Nu, unul va fi data viitoare . Probleme de firma.
-Clar...
Jake se duse , iar Emily se uita la Emma cu suspiciu.
-Nicholas? De care Nicholas vorbesti? Intrebase fata cu o privire ironica.
-Nici un Nicholas nu este. Uita!
-Ceva nu stiu? Hai spune. Stiu cele mai importante ale tale secrete si acum de ce nu spui nimic?
-Deoarece nu e nimic special. Am confundat numele doar.
-Ai confundat numele? Eu nu cred asa, ci cred ca este un Nicholas in realitate.
Emma se inrosise si deodata incepuse sa-si aduca aminte de momentul cu cestile sparte. Emily devinise si mai curioasa si incepuse sa o ,,inunde" pe fata cu mii de intrebari.
-Hai zii, ce Nicholas? E frumos? Iti place de el? De ce nu stiu eu de el?
-Aaa!! Iti spun totul indata. Deci: Ieri am scapat un taler cu cesti si le-am stricat. El s-a apropiat de mine si m-a ajutat sa le string si in timpul cind venise ,,vrajitoarea" ea incepuse sa strige si el mi-a luat apararea. Sa stii ca era un gest foarte frumos si DOAR ACEASTA. Nu crede nimic mai mult!
-Mmm. Si crezi ca eu te voi crede ca nu-l iubesti? I-ai confundat numele lui Jake cu al acelui baiat si crezi ca aceasta nu e nimic?
-Da!! E o nimica toata. E un necunoscut. Cum poate sa-mi placa de el.
-Dar daca il vezi din nou? Ce vei simti?
-Emy! Ce doresti tu de la mine?
-Nimic. Doar vreau ca tu sa stii adevarul. Stii ca e oribil cind te simti pe tine insati?
-Nu ma mint! Acum lasa-ma , am multe de facut.
-Te las, dar la urma sa nu te simti ca eu sunt corecta.
Emily zimbi si plecase sa lucreze mai departe. Emma se confundase mult in gindurile si sentimentele sale. Nu stia il iubea sau nu. Pentru ea ,aceasta era un sentiment copilaresc ,sau poate nu.
Poate chiar era un sentiment serios si frumos ,insa nici Emma ,nici Nicholas nu isi marturiseau ca simt ceva sau stiti cum se mai spune- dragoste din prima vedere.
Nicholas isi savurase micul dejun in liniste si intr-un moment dat ii batea cineva la usa. Deja stia cine-i ,dar oricum , ii decise sa-i deschida usa.
-Salut, Nick.
-Ti-a mers ca esti prietenul meu cel mai bun. De altfel nu-ti deschideam.
-Ce brutal esti, spunea Justin cu o privire nostima.
-Nu cumva ai venit sa ma iai la cafeneaua de ieri?
-Nu! Am inteles ca e inutil sa mergi la compromis cu tine. Oricum , am ceva de discutat cu tine . Trebuie sa mergem la mine la birou.
-Azi? Simbata? In weekend?
-Da! Azi. Simbata. In weekend.
-Pe cit timp? Iti dau o ora la dispozitie.
-Imi ajung si 30 minute.
Nicholas se uitase cu suspiciu la Justin ,insa oricum decise sa plece. In drum spre birou, Justin o luase pe alta carare si Nicholas isi daduse seama ca plecau spre cafenea.
  -Esti sigur ca mergi pe un drum corect?
  -Sigur!
  -Mi se pare ca plecam spre locul tau iubit.
  -Da. Oricum, nu vei putea fugi acum.
  -Justin , poate ma lasi singur sa-mi aleg perechea. Poate eu pe Emma nu o iubesc.
  -Si de aceea ii tii minte perfect numele?
  -Si normal ca tin minte. Am inca mintea intreaga.
  -Nuuu aceasta e alt ceva . E faptul ca o iubesti.
  -Wow, ce fapt puternic despre o fata care deloc nu o stiu.
  -Sa stii ca acus va fac o cunostinta.
  -Sa stii ca nu-ti voi permite . Nu simt nimic catre ea . E doar o fata pe care am dorit sa o ajut.
  -Aceasta sa o crezi tu. De fapt tu o iubesti. Nu te minti pe tine.
Nicholas doar zimbi ironic si iarasi gindul il duse la Emma. Nu intelegea ce se intimpla in inima lui. O iubeste sau nu? Nu stia, dar inima ii spunea altceva dintr-un adinc oarecare ,,O iubesti. Ea este a ta."
  Ajungind la cafea, Justin entuziasmat se cobori din masina, pe cind Nicholas era putin presat. Nu stia cum sa se comporte si ce sa spuna. Simtea ca isi va pierde firea inaintea ei.
  -Deci plecam?
-Sigur. Astept cu nerabdare momentul cind iti va esua planul.
  -Ha-ha , Nick. Foarte nostim!
Intrasera in incapere si ,pe neprins de veste, privirele lor se intilnira. La ambii ,inimele bateau intr-un ritm rapid. Nicholas isi luase repede ochii de la ea, lasind-o pe Emma cu obrajii rosii si cu o pierdere in privire.
  -Ce asa emotionata, o intreba Emily pe fata.
  -El e aici.
-Cine?!
-Nicholas.
  -Unde?! Cum arata?
  -Acela care sta linga fereastra.
  -Vai! E destul de simpatic. Deci ,ce stai? Pleaca si ia comanda.
  -Glumesti? Nici intr-un caz nu plec la el. Doar il vad si...
  -Vai de mine si de mine... Cineva este foarte indragostita.
  -Nu!
  -Dar, Emma---
  -Hey fetelor! Le intrerupse Justin care venise sa dea comanda de ceva.
  -Da... spuse Emily cu un ton ironic.    -Vine cineva sa ia comanda? Asteptam de ceva timp.
-Sigur!! Iata Emma acum e libera.
  -Ce !? Nu!! Sunt foarte ocupata! Nu pot nici de cum.
  -Nu nu nu!!! Esti mai libera decit mine!
  Intr-un moment dat ,Justin intervenea
in discutie.
-Ma scuzati, Emma. As vrea ca sa veniti si ,in sfirsit, sa luati comanda. Multumesc.
  Justin se duse bucuros catre masa caci  o parte din plan reiesise cu succes. In acelasi timp, Emma fiind foarte agitata, se duse catre masa lor. Se apropia si inima fetei incepea sa-i bata tot mai tare si mai tare si iata ca privirile lor din nou se intilnisera. Cit Justin isi facea comanda, Nicholas o privea pe Emma si se minuna de frumusetia ei care ii atacase inima. Dupa un moment, ei ambii isi facusera comanda si Emma rasufla usor ,caci scapase de o asa incercare. Emily o privea din nou ironic.
  -Deci, cum a fost???
  -Nu ma intreba. Lasa situatia in pace si de Nicholas nu-mi mai vorbi.
  -Emma, nu inteleg . De ce asa te irita faptul ca te-ai indragostit.
  -Caci eu nu stiu ce simte el. Nu vreau sa ramin proasta la urma.
-Dar nu vei ramine. Mi se pare ca si el te place.
-Nu cred e o prostie.
In acelasi timp, Justin il interoga non-stop pe Nicholas de Emma.
  -Am vazut cu ce privire te uitai la ea.
  -Nu e nimic deosebit.
  -Dar vad ca te-ai indragostit.
  -Justin! Lasa in pace totul. Nu vreau sa mai discut despre aceasta.
Si Nicholas si Emma nu se simteau deschisi cu inimile sale. Se temeau sa se supuna sentimentelor,insa Nicholas totusi o facuse. Dupa ce Nicholas venise acasa , el nu putea sa o uite pe Emma si decise totusi sa faca primul pas. Pe la vrio 4 si 30 el se duse sa o astepte pe Emma sa o aduca acasa. Ajunse acolo insa fata iesise tocmai la ora 8 seara.
  In acel moment, Emma incuia incaperea si , pe neprins de veste, aude un glas de baiat.
  -Nu am stiut ca termini asa tirziu, stau vrio 3 ore si ceva aici.