Haos Vrăjit#1 Misterul ceasului

Capitolul 13: Farsa

Ryan se trezi în următoarea dimineață destul de obosit, bucuros că nu trebuia să îl ajute azi pe Cedric la Poțiuni, pentru că putea dormi puțin mai mult. Când se trezi într-un final, se îmbrăcă rapid și se grăbi la micul dejun; dormise puțin mai mult decât de obicei și întârziase. Avea timp să mănânce, doar că nu îi stătea în fire să întârzie.

Primul lucru pe care l-a observat atunci când a intrat în Marea Sală a fost multitudinea de priviri îndreptate asupra lui și șușotelile pe care le auzea când trecea pe lângă cineva. Îi era destul de greu să distingă ce spunea lumea. Se întreba ce făcuse. Nu credea că făcuse vreo farsă care să-i facă să șușotească în număr atât de mare. Nu era ceva neobișnuit pentru el să audă șușoteli când cineva trecea pe lângă el, era cunoscut pentru farsele lui și, de asemenea, era Ryan Black, multe dintre ele fiind legate de unchiul Sirius.

Când s-a apropiat de masa celor de la Hufflepuff, a putut observa privirile îngrijorate ale lui Chul, Jessica și Celestine. Atunci a realizat că era ceva mai serios. Scană rapid încăperea să se asigure că restul de persoane la care ținea erau bine; toți erau la locul lor.

— Ești bine, Ryan? îl întrebă Chul, extrem de îngrijorat.

— Da, am dormit puțin mai mult. Ce s-a întâmplat? întrebă el, extrem de confuz.

— Nu ai auzit? întrebă Jessica.

— Ce să aud? Ce s-a întâmplat?

— Cineva a răspândit un zvon cum că tu și Cedric Diggory v-ați sărutat, spuse Chul.

Ryan se uită parcă prin Chul, îi vedea părul verde și putea să vadă că vorbește, însă nu își dădea seama ce spune. Își auzea mult prea tare bătăile propriei inimi și încerca să respire normal, să gândească limpede. Nu știa cine ar fi putut răspândi acele zvonuri; singurii care știau despre ele erau Harry, Cade și Cedric, și era foarte sigur că niciunul dintre ei nu ar fi spus nimic.

— Nu e un zvon, spuse Ryan foarte încet, ca să îl poată auzi doar prietenii lui. Ced m-a sărutat să îmi oprească atacul de panică. Nu știu cine ar fi putut să spună la toată școala, totuși.

— La asta nu mă așteptam, spuse Jessica. Dar când aflu cine a spus la toată școala, nu o să îi fie bine.

Ryan își ridică privirea din farfurie și făcu contact vizual cu Cedric, care era destul de roșu la față și părea că prietenii lui îl tachinau în legătură cu ceva. Nu îi luă mult să realizeze că îl tachinau în legătură cu el. Speră totuși ca Cedric să nu se fi supărat pe el. În timp ce dorea să se ridice de pe scaun pentru a pleca spre prima oră, observă o claie de păr roșcat care se apropia de ei.

Orion zâmbea mișelește și părea extrem de mulțumit cu el însuși, de parcă văzuse cel mai amuzant lucru întâmplându-se chiar în fața ochilor săi. În acel moment, parcă un bec se aprinse deasupra capului lui Ryan; roșcatul făcea fața aia doar când ceva ieșea pe placul lui. Orion se apropie extrem de mult de Ryan și apoi îi spuse atât de încet încât abia dacă îl auzise:

— Data viitoare ar trebui poate să fii mai atent unde vorbești cu prietenii tăi, pentru că nu știi cine te poate auzi.

Orion plecă înainte ca băiatul să apuce să spună ceva. Dorea acum să îi facă o farsă pe care avea să o țină minte toată viața. Se uită spre prietenii lui:

— Ne întâlnim după ore, avem o farsă de planificat.

Ryan se uită după Cedric, acesta se îndrepta spre ieșirea din Marea Sală. O luă repede la pas pentru a-l prinde din urmă. Nu îi păsa de ce ar putea crede prietenii lui Cedric despre el, însă dorea să vorbească cu el. Atunci când se gândea că acesta ar putea fi supărat pe el, își simțea stomacul cum i se strânge și inima cum îi bate ca un purice.