Christmas Night [Kpop/Exo]

Cap. IV ~Final~

Era cel mai frumos lucru pe care l-am vazut pana acum. Era un brad de craciun, sub el fiind asezate varietati de globuri, ghirlande, si alte decoaratiuni pentru pomul de Craciun.

Eram uimita de gestul lui Sehun si l-am imbratisat cu toata puterea.

Anul acesta am avut cea mai frumoasa iarna. Visele mele s-au indeplinit pe rand si singurul lucru pe care mi-l doresc de Craciun este ca Sehun si Kai sa fie din nou ca inainte. De cand incidentul a avut loc, cei doi nu isi mai vorbesc.

Dupa ce am impodobit bradul, am hotarat sa ies la o plimbare alaturi de Sehun.

Ne-am plimbat prin zapapada proaspat asternuta aproximativ o ora apoi Sehun s-a oferit sa ma conduca acasa.

In fata blocului meu astepta Kai, parea nervos.

-Unde ati fost?

-Am iesit la o mica plimbare, de ce? Ce cauti aici?

-Te astept de aproape 20 de minute!

-De ce?

-Am crezut ca te simti singura. Am venit pana aici dar nu mi-ai deschis usa asadar m-am asezat pe scari pentru ca am crezut ca ai iesit pana la magazin.

-Kai, chiar nu stiam, imi pare nespus de rau.

-Trebuie sa alegi Seul Bi! Niciodata nu mi s-a parut ca Sehun este o persoana de uncredere.

-De unde stii? Nu i-ai acordat o sansa.

Sehun era langa mine si asista la intreaga discutie.

-Vorbesc cat de poate de serios! Alege intre mine si el!

-Nu pot!

-Cum adica nu poti? Pe mine ma cunosti de aproape 6 ani si pe el il cunosti de mai putin de un an.

-Nu conteaza!

-Nu o pune sa ia astfel de decizii, intevine Sehun.

-Nu...are dreptate, spun incet, mai mult pentru mine.

-Po..poftim?!

-Va voi spune in seara aceasta. La ora 21:30 vreau sa fiti la mine. Este 19:45, deci aveti timp. Dupa ce am spus asta am intrat in casa fara a astepta sa raspunda.

Normal ca nu puteam sa aleg pe unul din ei, asa ca i-am chemat pe amandoi pentru a ii face sa-si vorbeasca din nou si sa petrecem Craciunul impreuna.

Gandurile imi sunt tulburate de catre soneria usii. M-am grabit sa deschid. In fata pragului statea...mama mea. Nu imi venea sa cred ca este aici, in Ajunul Craciunului. Nu o mai vazusem de 6 ani. Mi-a fost dor de ea.

-Mama, te-ai intors! Spun schitand un zambet, aruncandu-ma in bratele sale.

-Nu avem timp de vorba. Fa-ti bagajele. Placam.

-Plecam? Unde?

-In America..In ultimii 3 ani am strans banii pentru biletele de avion, petru a sta cu tine. Vom petrece atat de mult timp impreuna, ma voi revansa pentru toti anii in care am lipsit.

-Mama, nu pot pleca, am prieteni si...

-Dar trebuie. Imi pare rau.

-Putem pleca maine?

-Avionul va decola in jumatate de ora, asa ca grabeste-te!

-D...dar....

-Am spus sa te grabesti!

M-am dus dezamagita in camera mea, sortandu-mi bagajele. A fost suficient un geamantan micut pentru toate lucrurile mele. Mai aveam doar sa ii anunt pe Kai si pe Sehun. Nu ma pot duce la ei sa le spun fata in fata, deoarece stau destul de departe si nu mai era timp, asa ca i-am sunat, insa, amandoi aveau telefoanele inchise.

In cele din urma am rupt o foaie din unul dintre caietele de scoala, am scris tot ce nu le spusesem in tot acest timp si faptul ca imi va fi dor de ei, apoi am lipit biletul pe usa apartamentului. Imi va fi dor de locul asta...

*Sfarsit*