Cred că mulți gândesc ca și mie, liceul unde ești popular, toată lumea este prietenoasa, cele mai bune prietene, un iubit.... Doar vise.
Liceul pentru mine nu vreau sa fie perfect, vreau doar sa nu ies în evidență cu atat mai mult dacă este în sensul negativ. Poate ca par pesimista însă prefer sa trec neobservata. Sper doar că sora mea, care e oarecum în rândul celor populari să nu uite de mine pe tot parcursul liceului dar cer prea multe de la aceea ființă.
Oricum, am cam deviat de la subiect.
Am ajuns.... Liceul
Imediat ce m am dat jos din mașină, Sarah a disparut fără urmă, e clar.... Singura într un liceu străin încercând să-mi găsesc sala de clasa,zic singura pt că prietena mea din păcate este în alt liceu. Ma strecor prin mulțime căutând sala 3.6, prin aceasta încercare a mea ma aleg și cu niște înjurături primite de la niște necunoscuți. Când ajung în dreptul ușii și dau să intru, sunt întrerupta de un tip care cei drept, arata destul de bine, voia doar să între în clasă, probabil este în aceasi clasa ca și a mea. Clasa a 11 într-un liceul nou, pare destul de ușor sa ma integrez având în vedere faptul că în fosta mea școală eram tocilara.
Întru în clasa caut cu privirea un loc liber unde să mă așez, găsesc o banca libera însă când dau sa ma așez, sunt bruscata de o fata cu o silueta destul de atrăgătoare, cu pereche de tocuri de 15 cm asortate cu o rochie destul de stridenta pentru o zi banala de liceu, presupun ca asta e fitoasa clasei, fără a face scandal, ma retrag în liniște, văzând un loc liber un ultima banca.
Ma așez și zâmbesc fals colegului de banca care pare interesat sa ma cunoască.
Eu-Bună, Eu sunt Alice, mă pot așeza
Mike-bună, sunt Mike, sigur ca poți lua loc. Așadar tu ești colega noua?
Eu-Eu în persoana, sper că mă voi integra ușor în colectivul vostru
Mike-Da sigur, eu zic ca ai speranțe prea mari de la clasa asta. Zii mersi dacă nu ești jignita
Eu-Prefer doar sa nu ies în evidenta, cu atât mai mult sa ma cert. Din câte ai văzut, nu sunt o fire certareata, dovada fiind cedarea locului meu acelei fete roșcate.
Mike-Ai făcut bine, crede-mă ca nu ți dorești sa intri în vreun conflict cu ea. E cea mai populară din liceu. Ea cu prieteniile ei și, de asemenea, iubitul ei(arătând spre băiatul cu care m am întâlnit la ușa) deci, nu era în aceasi clasa ca a mea cum am presupus, a venit la iubita sa.
Ora se termina cu monologul prezentat de diriginta, în care s a inclus și prezentarea mea, colegilor. Asa am putut observa cine s a strâmbat când am fost prezentata și cine se simțea indiferent. Din câte am observat, va fi un an destul de greu. 😓
Ies în pauza fiind condusa de Mike care îmi face o scurta prezentare a liceului. Printr-o coincidenta o vad pe Sarah, alături de un băiat, cu toate ca în gândul meu era sa merg și sa i stric relatiile m am rezumat doar la a o saluta de la distanta.
....
Orele la acest liceu treceau destul greu, poate din motiv ca nu făceam mai nimic decât sa stau pe telefon și sa mai comunic cât de cât cu Mike. La ultima ora, însă, începe spectacolul. Echipa de fotbal a liceului, își fac apariția la ora profesorului de istorie, aceștia anunța ca se va desfășura un bal caritabil peste doua săptămâni și așteaptă sa ne înscriem și de ce nu, sa concuram pt cea mai frumoasă/populara fata. Clar nu era locul meu acolo, drept pt care nu m a interesat. In schimb, roșcata era prima care s a trecut pe lista și care trebuia să facă un discurs prin care ne ruga /amenința sa o votam.
După sfârșitul orelor, dau sa intru în biblioteca căutând o carte care sa mi mențină curiozitatea. Iau o carte din acea biblioteca, ma așez sa o citesc și vad o fata familiara, era băiatul chipeș, iubitul roscatei, eram surprinsa sa dau de el aici, pare ma degrabă un băiat rebel care nu a pus în viata lui mana pe o carte, dar se pare ca m am înșelat. Citea o carte care, trebuia sa recunosc, era destul de buna asta însemnând ca are gusturi în ccea ce privește alesul cărților, când am dat sa plec ii vărs din greșeală cafea, acesta privindu mă cu o expresia care nu-mi emana nimic, nici frica, nici nimic. Fac o față speriata în momentul când se apropie de mine, mimând ceva ce trebuia sa semene cu niște scuze, se uita țintă la mine și începe sa rada zicându mi că nu i nimic. Wow
Am plecat repede din biblioteca gândindu-mă la asta și la modul cum l am caracterizat fără sa mi dau seama ca e o persoană destul de buna. Am învățat ca nu trebuie sa judec pe cineva după modul cum se îmbracă și în ce anturaj este băgat. Era chiar de treaba
Voi merge și mâine la biblioteca cerându mi scuze asa cum trebuie.
