Îmi încep ziua cu zâmbetul mamei mele care mă anunță că e cazul să mă trezesc. Am parte de vreo 10 minute în care să-mi aleg cu ce sa ma imbrac, îmi iau un hanorac negru cu blugi și o pereche de adidași. Parul, ca de obicei, într-un coc lejer. Cobor la masă unde sunt întâmpinată de tata care, pentru prima data după mulți ani, ia micul dejun acasă. Le spun pofta buna, iau ceva în gura și plec. De data asta asta pe jos cu căștile în urechi. Nu știu cum viata mea a devenit asa plictisitoare. În timp ce ma îndrept spre liceu, văd pe cineva venind din spatele meu. Era chiar el, băiatul de la biblioteca. Ma saluta și simt cum vrea sa mi spună ceva
Eu:Scuze pentru incidentul din biblioteca, dar cel mai mult pentru ca am plecat ieri fără sa ți cer scuze. Nu știu de ce am reacționat asa
El-E în regula fata ciudata, stai calma, se mai întâmpla! Apropo, eu sunt Jack, și tu ești...
Eu-ăă... Sigur... Cine sunt... (cum sa ți uiți numele asa dintr-o data, pentru prima data trec prin astfel de stări) Ma numesc Alice
Jack-Sa înțeleg ca ești boboaca? Nu te am mai văzut prin liceu pana acum
Eu-M am transferat de la liceul vecin, sunt a 11 a
Jack-Sper sa ți placa liceul nostru, putem merge amândoi înspre liceu dacă nu te superi
Eu-Sigur, ma gândeam sa ai mașina, sa vii cu mașina... 🤦♀️Adică
ă, nu că ar fii un lucruri rău să mergi pe jos, eu tot asta fac (simt cum sunt gata sa intru în pământ de rușine)
Jack- De fapt, îmi place sa merg pe jos sa ascult muzica și sa ma simt în largul meu. Sa observ oamenii și multe chestii care ar putea sa sune ciudat, deci mai bine le țin pt mine. Și da, am mașină
Eu-Îmi place cum gândești.
În aceea dimineața am mers împreună cu el la liceu, unde am discutat despre multe lucruri și brusc mi au dispărut emoțiile. Ma puteam exprima corect fără să fie nevoie să mă agit 🤐😂
El se duse într-o parte și eu rămân preț de câteva secunde uitând ma la el cum dispare. Momentul fu întrerupt de Mike care vine spre mine agitat.
Mike - Ce ai făcut? Înțeleg ca vrei sa intri în necazuri. Eu zic sa vii peste 3 zile înapoi la școală pana se uita.
Eram confuza, nu înțelegeam la ce se refera
Eu-despre ce tot vorbești? Ce am făcut asa grav?
Mike (mi arata o fotografie unde apar eu și cu Jack, apoi încep să mă simt ametita) Poza asta a ajuns în tot liceul, Linda nu va fii prea drăguță cu tine, iti sugerez sa ai grija cu ea de acum înainte.
Daca a văzut aceea fotografie și acum ma așteaptă sa vin în clasa, dacă are de gând sa se ia de mine în afara liceului? Aveam multe întrebări în cap, care mai de care mai rele.
Intru în clasa și o vad împreună cu Jack, el dezgustat de comportamentul ei. Ea plângând
O aud cum îmi pronunța numele și arata către mine. Ce ar vrea sa însemne asta? Oare s au despărțit? Sper ca nu din cauza mea😱🤷♀️
Jack-Te rog sa te calmezi și sa încerci sa înțelegi, nu mai exista noi. Tot ce ai făcut de când suntem împreună a fost sa ti arăți puterea și sa te iei de persoanele nevinovate
Linda - Tu chiar ii ei apărarea ei? Adică, uită-te și tu puțin la ea și după la mine. Pe bune?
Jack-Nu e despre ea și pana la urma ce legătură are ea în toate astea? Ea e doar o prietena și atât
Simt cum se juca cu nervii ei si dacă continua sa facă asta prea mult, sigur se va îndrepta spre mine. O vad cum iese plângând din clasa. Aveam nevoie de o explicație serioasa din partea lui. Cum de am ajuns sa fiu fotografiata și vinovată ca ei doi s au despărțit?
Ma duc spre el și ii arunc o privire care ar însemna că avem de discutat. Ma bucur ca înțelege și ieșim din clasa într-un loc mai retras.
Eu-Vrei sa mi explici și mie ce se întâmplă? Cum a ajuns aceea fotografie? Cine a făcut-o? De ce v ați despărțit? Ce legătură am eu?
Jack - Liniștește-te! În primul rand poza a fost făcută de o prietena de a Lindei. Ea a venit sa mi ceara explicații și practic asta a fost momentul în care m am despărțit de ea. Aveam nevoie de mult sa o termin cu ea, sa gasesc momentul potrivit și a a apărut odată cu tine. Nu ești tu cauza despărțirii noastre. Nu mi mai place de ea, vreau o persoana care sa ma înțeleagă. Sa fie cu mine. Nu una care trăiește doar pentru a fii în centrul atenție.
Pune mana pe mine și simt cum ma calmez instant. Poate ca are dreptate. Nu e vina mea și încep sa cred ca nici vina lui nu e.
În acea după amiaza, merg cu el spre o cafenea drăguță din oraș, unde ii ascult problemele și încerc sa i ofer sfaturi cât de cât folositoare. Ma bucur ca am găsit în el un prieten adevărat.
