ⅅᎽℕᎯЅ𝒯Ꮍ-an Ateez Seonghwa ff

ⅅᎾℐ

A doua zi, Haneul s-a trezit cu zâmbetul pe față. A visat că a devenit regina Auradonului, conducând-ul alături de regele ei Seonghwa. S-a ridicat din pat și și-a  făcut rutina de dimineață. După care a coborât scările și s-a dus in bucătărie.

Mama: Pentru micul dejun, vreau să mănânc clătite americane si o salată de fructe, spune vorbind cu o servitoare.
Haneul: Bună  mami, spune veselă .
Mama: Bună, scumpo. Ce vrei sa mănânci ?
Haneul: Vreau niste ouă prăjite și cu o salată .
Servitoare: Micul dejun va fi gata curând , spune face o plecăciune  și  se duce la aragaz.
Mama: Hai in sufragerie.
Haneul: Bine, zice și o ia de mână  pe mama sa.
Tata: Bună  dimineața , scumpo, spune când  intrăm in sufragerie.
Haneul: Bună, tati.
Tata: Ai dormit bine?
Haneul: Da. Foarte bine chiar, spune zâmbind.

Au stat de vorbă pe canapea, până când a venit o servitoare.

Servitoare: Micul dejun este pregătit.
Tata: Super. Vin in 5 minute.

Servitoarea face o plecăciune  și  pleacă  Regele si regina, împreună  cu fiica lor, s-au dus in camera de luat masa și  s-au așezat pe scaune.

Mama: Scumpo, te duci tu să îl trezești pe Seonghwa?
Haneul: Sigur, spune si se ridică de la masa, după care se îndreaptă spre camera prințului.
Tata: Abia aștept .
Mama: Ce anume?
Tata: Ziua nunții si a încoronării.
Mama: Si eu. Auradonul va fi pe mâini bune.

Haneul a ajuns in fața camerei lui Seonghwa. A ciocănit, dar nu a auzit niciun răspuns. A presupus că doarme, așa că a intrat, fiind întâmpinată de un prinț adormit. Haneul s-a apropiat de el și i-a mângâiat obrazul. La un moment dat, Seonghwa a luat-o de mână  și a împins-o în  pat, ajungând în brațele lui. Haneul roșea fără oprire. Inima ii bătea nebunește.

Seonghwa: Hai să stăm așa puțin , spune încă  adormit.
Haneul: B-bine, dar micul dejun e gata.
Seonghwa: Doar 2 minute. Se simte așa de bine cu tine in brate.

La aceste cuvinte, Haneul a roșit și mai tare. S-a auzit cum îi ghioraiau mațele lui Seonghwa.
Seonghwa: Știi  ceva, hai la masă .
Haneul: Hai, spune și  se ridică  din pat, lângă ea venind Seonghwa. Du-te la baie.
Seonghwa: Bine, zice și se duce la baie.

Cât timp Seonghwa își  făcea  rutina, Haneul a deschis geamul, pentru a aerisi camera. A facut patul, după care s-a uitat la pozele de pe mobilă. Erau multe poze cu ea și Seonghwa în copilărie. Fără să vrea, lui Haneul i s-au format lacrimi in ochi. În secunda doi, a simțit niște brațe cum o țin de mijloc.
Seonghwa: De ce plângi?
Haneul: Au trecut atâția ani...

Seonghwa doar a chicotit.

Haneul: Hai la masa, spune și se întoarce ca să il privească în ochi.
Seonghwa: Hai, zice și îi dă drumul, după care o ia de mana și  se duc in camera de luat masa.

Seonghwa: Bună dimineața , spune și se așează lângă Haneul.
Mama: Neața!
Haneul: Am comandat eu pentru tine, sper că nu te deranjează.
Seonghwa: Ba deloc. Pare delicios.
Tata: Atunci ce mai așteptăm? Să  mâncăm!

După ce au terminat de mâncat,  Haneul și Seonghwa s-au dus în  grădină.

Haneul: Ce vreme frumoasă, spune trăgând pe nas aer proaspăt.
Seonghwa: Tu ești mult mai frumoasă, zice făcând-o să roșească.

Băiatul a oftat lung.

Seonghwa: Mai sunt 12 zile.
Haneul: Hai să le folosim cu rost, zice zâmbind.
Seonghwa: Mi-a fost greu acești 10 ani. Timp în care m-am simțit singur. Nu am avut parte de iubire sau căldură ci doar de durere și lacrimi, zice având lacrimi in ochi. Fără tine, m-am simțit incomplet.

Haneul: Și mie mi-a fost greu. Eram pierdută. Nu știam cum să respir. Nici măcar nu mai știam ce e viața. Nu mai aveam pe cine să îmbrățișez când eram tristă. Nu mai aveam alături de mine un umăr pe care pot să plâng când imi e greu. Nu mai era cine să mă mângâie. Să îmi lase sărituri dulci pe frunte. Fără tine, viața nu mai are sens.

Seonghwa nu s-a mai putut abține. Și-a lăsat lacrimile să curgă. Haneul l-a luat numaidecât în brațele ei. Voia să îl țină pentru totdeauna in brațe,  să nu-i mai dea drumul. Și ea avea lacrimi în ochi, dar a vrut să pară puternică în fața lui, chiar dacă o durea să îl vadă plângând.

Seonghwa: Te iubesc, spune când se mai liniștește.
Haneul: Și eu.

Băiatul  a luat-o de după mijloc și a sărutat-o lung și apăsat. Un sărut dulce, plin de iubire si pasiune. Acesta a fost momentul în care Haneul nu a mai putut ține lacrimile. Le-a dat drumul, ele curgând șiroi pe obrajii ei fini. Și-au dezlipit buzele, căci nu mai aveau aer. Fix în acel moment, a apărut Yunho.

Yunho: Scuzați deranjul, dar am venit cu o întrebare importantă.
Seonghwa: Spune.
Yunho: Când începem antrenamentul?

Seonghwa s-a uitat puțin la Haneul. Putea citi pe fața ei că dorea să mai petreacă timpul cu el.

Seonghwa: Mâine, spune îndreptându-și spre Yunho. La ora 6 dimineața.
Yunho: Bine, atunci. O zi frumoasă, spune, face o plecăciune și pleacă.

Seonghwa: Și ce vrei să facem acum?
Haneul: Mă gândeam...hai să ne alintăm unul pe celălalt, spune zâmbind.
Seonghwa: Nu văd de ce nu. Am să te alint..., zice și își duce mâinile la bărbie gânditor, Nini.
Haneul: Nini? Îmi place!! Eu am să îți spun...Oppa. Ce spui, întreabă entuziasmată?
Seonghwa: Îmi place. Sună drăguț.
Haneul: Atunci așa rămâne. Eu sunt Nini, iar tu ești Oppa.
Seonghwa: Te iubesc, Nini, spune chicotind.
Haneul: Și eu te iubesc, Oppa, spune și îl ia în brațe, după care îl sărută scurt pe obraz.