ⅅᎽℕᎯЅ𝒯Ꮍ-an Ateez Seonghwa ff

șᎯЅℰ

A doua zi au început pregătirile pentru încoronarea prințului Seonghwa. Evenimentul va avea loc în grădina cea mai mare din Auradon. Cea mai frumoasă, plină de flori și ființe care mai mici, care mai mari grădină.

Haneul: Abia aștept, vei deveni în sfârșit rege, spune entuziasmată și primește un pupic pe frunte de la iubitul ei.
Seonghwa: Iar tu vei fi regina mea în curând, zice zâmbind cald.

Acele zâmbete pline de dragoste și căldură pe care i le dădea, o topeau pe Haneul. Pur și simplu simțea cum i se înmoaie picioarele. Își dorea să poată să îi întoarcă aceste zâmbete cu unele și mai calde, dar știa că era imposibil. Nu îi venea să creadă că a căpătat un iubit așa grijuliu, iubitor și dulce precum Seonghwa. Era ca un vis. Viața ei era un vis.

Seonghwa: Hai să lăsăm muncitorii să își facă treaba. Mergem?
Haneul: Sigur.

Cei 2 se iau de mână și încet încet se îndreaptă spre castel. Multe îi treceau prin cap lui Seonghwa. Va reuși să își facă viitoarea regină fericită? Chiar vor avea o viață frumoasă la care au visat încă de mici? Tot încerca să îsi scoată aceste gânduri, dar pur și simplu nu reușea. Era foarte îngrijorat. Haneul i-a simțit starea în care se afla, așa s-a oprit din mers.

Haneul: Oppa, ești bine, întreabă îngrijorată?
Seonghwa: Da, de ce întrebi, spune încercând să pară că e ok, dar nu i-a reușit?
Haneul: Oppa, zice și se uită adânc în ochii lui. Spune-mi, te rog.
Seonghwa: Sunt bine, răspunde, dar evită contactul vizual cu Haneul.
Haneul: Ba nu! Nu ești! Spune-mi ce ai, zice cu lacrimi în ochi!

Seonghwa nu a mai spus nimic. Nu voia să îi spună ce simțea. Prefera să le țină pentru el.

Seonghwa: Hai să mergem, spune și o ia spre castel.
Haneul: Nu!

La aceste cuvinte, baiatul s-a oprit.

Haneul: De ce nu vrei să îmi spui? Nu mai vrei să ne mai căsătorim, să domnim împreună peste Auradon, să avem o familie cu câți copii vrei tu, nu mai vrei să căpătăm viața pe care ne-am dorit-o de mici, spune început să plângă? Te rog, zi-mi. Ca să știu să mă dau la o parte. Să ai viața pe care ți-o dorești cu altă regină! Doar-, spune dar nu termină propoziția, căci Seonghwa a luat-o în brațe.
Seonghwa: Nu mai zii așa ceva niciodată, spune plângând. Eu numai pe tine te iubesc. Nimeni nu-ți poate lua locul din inima mea! Tu ești singura fată care mi-a ajuns la suflet. Ai alunecat lin în viața mea și mi-ai luminat-o. Tu ești singura persoană pentru care vreau să trăiesc. Vreau să am copii cu tine, pe care să îi creștem împreună, vreau să îmi împart toată viața cu tine!

Haneul nu a mai zis nimic. Amândoi au plâns unul în brațele  celuilalt. Fetei îi era frică. Credea că iubitul ei nu o mai iubea. Nu voia să îl piardă. Nu știa ce s-ar face fără el alături. Seonghwa plângea într-una. Nu voia ca Haneul să creadă că nu o mai iubește. Era doar frustrarea ce și-a făcut loc în mintea lui. Nu era sigur că o putea satisface pe iubita sa. Nu avea încredere că îi va putea îndeplini dorințele cele mai ascunse. Nu credea că va putea să-i ofere toată dragostea de care avea nevoie și iubirea pe care o simțea pentru ea.

Haneul: Te rog, nu mă părăsi, spune printre lacrimi.
Seonghwa: Îmi pare rău. Sunt un prost. Nu voi putea să îți arăt dragostea pe care o port pentru tine. Nu am incredere că voi putea să te fac fericită. Vreau multe. Vreau o viață cu tine. Vreau să fi mama copiilor mei. Vreau să fi bine. Vreau să te am alături, doar pentru mine. Sunt un dobitoc nenorocit, spune începând să plângă în hohote.
Haneul: Nu! Nu ești un dobitoc! Ești singurul băiat care a reușit să îmi fure inima. Ești singurul băiat în care am cea mai mare încredere. Te iubesc extrem de mult! Nu vreau să te pierd! Vreau să fac totul împreună cu tine. Nu contează ce, vreau doar să o fac cu tine! Oriunde te-ai duce, vreau să vin cu tine, să te țin în brațe! Să te sărut neîncetat! Pentru că aceste buze ale tale, mă fac să mă simt iubită. Tu ești motivul pentru care încă trăiesc. Singurul motiv pentru care mă iubesc. Motivul pentru care vreau să exist. Nu am cuvinte să îmi exprim cât de mult te iubesc, cum mă faci să mă simt. Ești pur și simplu viața mea!

La aceste cuvinte, Seonghwa s-a dezlipit puțin de Haneul. S-a uitat în ochii ei. Ce n-ar da să îi vadă veseli, fără lacrimi. S-ar uita toată ziua la acești ochi. Băiatul i-a luat obrajii în mâini și o sărutat-o dulce. Un sărut plin de iubire, în care se puteau vedea sentimentele pe care i le purta fetei. Haneul nu a ezitat, și a acceptat sărutul. Iubea acest sentiment. Iubea să-i simtă buzele moi pe ale ei. Ajunși fără aer, cei doi și-au dezlipit buzele.

Haneul : Te iubesc.
Seonghwa: Și eu.
Haneul: Să nu te mai gândesti la așa ceva. Mă meriți cu vârf și îndesat. Nimeni nu-ți poate înlocui locul din inima mea.
Seonghwa: Ce am facut să te merit, oare?
Haneul: M-ai cucerit. Asta ai făcut, spune chicotind.
Seonghwa: Hai să mergem. Mâine e încoronarea.
Haneul: Hai.

Cei 2 s-au dus înapoi la castel, ținându-se de mână. Sperau la viața pe care au visat-o.