Capitolul 1
Niciodata nu mi-au placut zilele de luni. Nu numai ca se incheie weekendul dupa care tanjesc atat de mult in timpul saptamanii, dar sunt obligata sa petrec timp cu cele doua surioare gemene si cu cei 3 frati mai mari, cu totii vitregi. In fine, nu-l pot condamna pe tata fiindca isi reface viata cu femeia pe care a iubit-o mereu dar cand am aflat ca ne-a mintit pe mine si pe mama in toti acesti ani... auch. Evident ca sentimentele mele pentru el s-au schimbat, mai ales dupa divort.
Si serios acum, cine vrea sa-si petreaca timpul liber cu niste fetite razgaiate dupa ce a avut o zi grea la scoala? Dar nu, nu conteaza ca am fost ascultata la fizica sau ca am dat test la biologie. Tata ramane acelasi barbat insistent care nu accepta scuze iar eu ce altceva pot face? In plus, nu-mi pot incalca promisiunea.
Sa spunem am facut o intelegere cu tata. El castigase doua zile pe saptamana cu mine, mai exact sambata si duminica. Iar eu, precum orice alt adolescent normal am sarit in sus si am sustinut ca acest lucru nu se poate intampla. Un adevarat gamer si vlogger nu isi petrece timpul cu surioarele mai mici cand ar putea inregistra pentru canalul de youtube. Nope, in niciun caz! Iar cum tata are obiceiul sa ne duca la localuri pentru copii - pe care le urasc atat de mult din cauza unui accident petrecut la 5 ani - exista deja un risc de a fi vazuta de colegii mei si reputatia mea ar fi distrusa. Daca mi-as petrece weekendul prin locuri pentru copii acest risc ar fi dublat sau chiar triplat fiindca orice adolescent popular isi petrece zilele libere prin cafenele sau cu prietenii prin parc. Cu siguranta ar fi un dezastru. Asa ca am cazut la comun acord cu tata: imi petrec zilele de luni cu Mirabella si Miranda, fac ce mi se spune iar eu nu mai sunt batuta la cap in weekend! Iar acum lenea ma impiedica sa ma ridic din pat si sa plec la intalnirea cu tatal meu.
Deschid ochii si ma intorc spre fereastra, uitandu-ma la rucsacul azvarlit pe birouul plin de pixuri, hartii, jurnal, laptop, casti, cani, casti, console si doi ursuleti de plus pe care ii tin special acolo in cazul sperieturilor - jocuri horror evident -. Ochii mei aterizeaza dupa pe dulapul de haine, aflat intr-o stare critica, poate chiar mai rea decat biroul. Dar hei, sunt un adolescent ocupat! Nu am mult timp sa-mi fac curat in camera. Si dandu-mi seama ca dupa ce ma intorc de la intalnirea cu tata, trebuie sa-mi fac curat in camera inainte sa observe mama. Ma intreb pe unde am lasa cheia de la camera. Omule, e mult prea greu sa fii adolescent.
