Tears...

Capitolul 2: Cand totul se distruge intr-o secunda

Acel moment cand afli ca una dintre prietenele tale cele mai bune, are cea mai prosta părere despre tine... Dar cu toate astea se comporta ca si cum ai fi sora ei,face totul ca la carte, cand defapt face asta doar ca sa stea le lângă alții (cealaltă prietena,care va vrea pe amândoua). Atunci totul se distruge intr-o secunda... Si pur si simplu nu mai poti continua indiferent cât de mult ai vrea asta... Clachezi... Nu te mai poti ridica si nu mai poti gândi coerent si normal. Totul dintr-o singura secunda nenerocita.

Cand nimeni si nimic nu te poate face sa te simți bine si chiar daca incerci sa faci pe alții sa creadă ca esti bine simți nevoia sa spui ce ai pe suflet. Nimic nu poate schimba ceea ce esti si ceea ce simți si nimeni, dar nimeni... nu are dreptul sa te judece, cu toate a toti o fac. Oamenii nu ar trebui sa faca multe, dar le fac... si din păcate afectează sentimentele si starile celorlalti.

Uneori crezi ca nimănui nu-i pasa de tine... alte ori ca tuturor, dar brusc revii la prima varianta. Cand iti dai seama ca lumea te folosește si ca nimeni nu tine cu tine, mai ales cand iti e lumea mai draga, ei te sapa pe la spate si încerca sa te faca da te prabusesti. Eu te exemplu sunt o fire destul de negativista dupa cum v-ati dat seama... dar nu imi place sa fac dintr-un răhățel o balegă.
Marea majoritate inteleg lacrimile ca o durere exprimata fizica, dar defapt sunt sentimente negative adunate la un loc.... e ca in borcan cu muraturi: bagi muraturi in el, dar brusc apa se varsa si iese afara siroaie... asa si cu noi oamenii.
E simplu sa gândești ca totul e bine, dar e oribil cand iti dai seama ca defapt viata e o curva si ca mereu va fi ceva de genu:

Eu: Insfarsit sunt foarte bine.
Viata: Stai o secunda