Subînțelesuri

4 0 0
                                    

Bate vântul încetișor și ploaia asta măruntă a devenit lapoviță. Mă uit în ochii tăi de chihlimbar și simt cum înăuntrul meu se ridică o rază de lumină. Mă pierd, visez! Îți aranjez gulerul paltonului cu mișcări lente, concentrându-mă în permanență pe privirea ta fixă, pierdută undeva în străfundurile abisului ochilor mei negri. Nu te miști, nu vrei să mă oprești din a mă juca cu nasturii tăi, lăsându-mă să îi închei. Totuși încep să îi și deschei. Zâmbim la subînțelesul prostesc și imatur vizavi de lucruri atât de mature încă pentru noi. Te îmbrățișez și mă ascund în paltonul tău. E frig! Atât de frig încât mâinile tale reci îmi iau capul și mi-l ridică până la nivelul ochilor. Nu vrei să îmi dai drumul. Nici eu nu mă pot mișca. E liniște între noi, însă jocul acesta de limbaj nonverbal și paraverbal spune mai mult decât cuvintele. Pentru noi inimile noastre fac destul zgomot.

GânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum