Gânduri

Blestem

Lacrimi de blestem îmi curg șiroaie,
Nu te mai aud, nu ești nicăieri!
Oare îți amintești de mine?
Sunt pierdută în alt tablou,
Peste tot îți aud numele pastelat...
Lumânarea arde agitată,
Oare aseară tu mă vizitai?
Oare ți-a fost dor de mine?
Oare tu chiar mă iubeai?
Arătai ca un înger, frumos ca o stea...
Acea privire mă înfiora de fiecare dată...

Acum s-a sfârșit,
A rămas doar...
Doar: "Era odată ca niciodată,
Că de n-ar fi,
Nu s-ar povesti,
Un băiat iranian,
Cu ochi căprui
Și aievea era o fată..."
Dar povestea a uitat că oamenii sunt diferiți,
Ne-a lăsat să sperăm ca doi îndrăgostiți,
Iar la final și-a amintit.
A luat un cuțit,
A tăiat,
Ne-a despărțit.

Undeva, în șemineu
Mai sclipesc două scântei slabe,
Plâng iubirea noastră,
Dar păcat...
Acum e veșnic noapte și se sting.
Și pier, și noi plecăm,
Murim de dor,
Dar fiecare pe-al său drum...
Nu mai există nicio cale acum,
Să fim iar împreună.