4 | Mesajul

11 4 0
                                    

PE PARCURS O SA OBSERVATI CATEVA GRESELI GRAMATICALE. DACA LE VEDETI DATI-MI MESAJ SA LE POT MODIFICA.

Inchisa in camera mea fara sa bag o singura persoana in seama decat plansul meu cel surd stateam invelita sub plapuma patului care parca plangea cu mine.
Inima imi era franta... nu stiam ce sa fac si cum sa fac. Parca a fost maturata si pusa in cosul de gunoi.
Speram la o viata mai buna... fara chin si suspin dar m-am inselat. Toti barbatii sunt la fel de ipocriti si porci.
Azi sunt cu tine si maine cu alta fara sa îi intereseze cum te vei simti dupa.
Mama mea incearca sa schimbe 2,3 vorbe cu mine dar in zadar... nu o bag nici macar pe ea in seama.
Singurul lucru cu care pot vorbi este tristetea care incearca sa stranga ramasitele inimii mele lasate alandala in interiorul meu.
Camera era plina de o atmosfera de singuratate si strigate de ajutor.
Aveam nevoie de ceva care sa ma consoleze si sa imi dea motive sa traiesc si sa zambesc in continuare.
Plansul meu este intrerupt de un apel. Era de la Tudor. Inima mea spunea sa raspund, dar creierul meu spunea nu. Am decis sa fiu de partea creierului si sa il ignor... mi-a sfaramat inima in bucati de chin si suspin.
Dupa ce a vazut ca nu i-am raspuns imi da un mesaj.
"De ce nu ai mai venit? Am intarziat putin deoarece am avut o problema cu fratele meu geaman. In caz ca nu stiai am un frate geaman si ne mai certam din cand in cand. Imi pare rau daca te-am ranit cu ceva... chiar tin la tine."
Dupa ce am terminat de citit mesajul starea mea de sine devine cea normala de zi cu zi.
- Nu pot sa cred! Credeam ca totul este ruinat dar m-am inselat!
Inima mea incepe sa danseze de mana cu zambetul de pe fata mea.

Lasa-ma sa te lasUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum