Luchin se aşeză pe pământul reavăn jucându-se cu bulgării de humă , strecurându-i prin sita degetele groase.Se ridică de jos cu foamea adunată în stomacul gol de prea multă vreme pornind iute spre beciul unde mai ţinea ceva slănină furată de prin cămările lui George sau niscaiva resturi de cartofi mici şi amărâţi.Din când în când scormonea prin noroaie adunând aceeiaşi humă pe care o ducea la gură ca un flămând în faţa unei farfurii pline cu bunătăţuri.George-l ignora , Lina nu mai avea ochi pentru el iar într-o seară numai şansa-l scăpase de câinele ăla mare Guţu.Deşi avea bucate multe adunate la cămară femeia mică şi slabă , uscată ca o zi fierbinte de august strângea cureaua pe româneşte ţinând atât câinele şi bărbatul cu resturi uscate de mămăligă sau pâine .Îl primise pe Luchin cu speranţa că-i va da o parte din banii cu care se lăuda prin sat că-i are amăgindu-se mereu cu gândul că într-o zi va pleca singură în lume departe de satul acela şi munca pe care o detesta mai tare şi mai tare cu fiecare zi în care trebuia să iasă în câmp la lucru.Din când în când răscolea camera bărbatului înfrigurată căutând bani.
Într-o seară friguroasă de februarie Lina îşi aranjă vasele cu flori udându-le cu grijă , probabil singurele fiinţe ce n-o deranjau , nu-i cereau nimic odată.Unul din vasele mai mici dispăruse de pe hol iar în urma lui o dâră de pământ subţire pe beton.
-Nenorocitu' mi-a stricat florile , strigă Lina furioasă intrând în cameră peste Luchin.Nu găsi decât patul murdar de pământ şi tulpina unei cale rupte în două bucăţi.
-Las' că am io' grijă de tine nenorocitule! Las' aşa! Am io grijă de sufletu' tău! Georgele?? Vino încoa' auzi tu? Să-l dai afară! Să plece! Să se ducă de unde mumă-sa l-a fătat! Mi-a mâncat nenorocitu' pământu' de flori! Nenorocită familie ai avut şi tu lu-a-te-ar dracu de handicapat!
George ridică din umeri întorcându-se la televizor mai preocupat de soarta Rapidului decât de frate-su vitreg .Lina îi aruncă o înjurătură apoi dispăru în spatele casei unde vara îşi ţinea florile.Se desfăcu la capot eliberându-se de materiile fecale , uşurată intră apoi în casă zâmbind:
-Acu' i-am pregătit cina! Să vie să guşte bată-l să-l bată şi pe tine că l-ai primit în casă la noi!
-Făă!!! Făă nebunăăă!!! E nenorocit făă!! Tu pricepi? E nenorocit fă , e nenorocit! Sări George mai s-o lovească cu pumnul.E nenorocit, d ace ştii tu? Huooo Pancule rata-şi fi-ţ-ar picioru' să-ţi fie! Bă băiatuleee!!! Băăă!!
-Du-te învârtindu-te cu el cu tot! Auzi tu? Om să mănânce pământ? Da' ce e râmă?
Sặ fi fost a treia zi la sfậrşit de iarnặ , Lina pornise încet spre pặdure suflậnd din greu.Iarna pleca gậrbovitặ lặsậnd în urma ei doar frig şi ploaie rece cu rare moment în care soarele se lặsa vặzut la fațặ.În dreptul clặii de fận clặditặ din toamna trecutặ luặ cậteva vreascuri de ațậțat focul apoi porni încet pe cặrare.În curte intraserặ cậțiva bặrbați agitậndu-se de colo colo poate şi de frica dulặului lặsat liber.Acesta se agita la gard sặrind de colo colo ca un apucat spre disperarea femeii.Cậinele urlặ lugru , lung speriind-o pentru prima datặ de cậnd îl avea.
-Ce-o avea sặracu? Întrebặ bặrbatul ducậndu-şi mậna la şold.Acolo ținea pistolul dupặ cum putu vedea femeia.Lina îşi duse mậna la gurặ gậndindu-se cu groazặ cặ-i furaserặ iar cineva din casặ dupặ cum pặțiserặ cu ceva ani buni în urmặ.Ai lu'Ghimpu plecaserặ cu televizorul , radioul şi cutia în care George ascunsese o sumặ frumuşicặ de bani.În afara curții se opriserặ alte maşini cu girofaruri adunậnd vecin în vecin sặ vadặ ce se întậmplase acolo.Bặrbatul mậngậie cậinele , intrặ în hol urmat de femeia curioasặ şi George abia trezit din somn.
