Lacătul şi cheia
Într-una dintre cămările inimii suferinde
Cu lacăt închisă stă uşa în perete zidită
Acolo lumina şi cuvântul nu pot pătrunde
Decât la un moment dat cu cheia potrivită
Ispititorul aşteaptă pe om să greşească odată
Amăgindu-l că îi v-a ascunde el păcatul
În inima lui într-o cămară întunecată
Păzită bine şi închisă de el cu lacătul
Voi ascunde acolo ce nu voiesc a se şti
Păcatele mele în întuneric vor sta
Cheia de la lacăt o voi purta la mine
Iar ispititorul îmi v-a păzi bine uşa
Viaţa începe frumos cu răsărit de soare
De ce să nu mă scald în a lumii ocean
Priveşte câtă frumuseţe câtă splendoare
Aşa vreau să trăiesc câte zile mai am
Dumnezeu a făcut toate pentru oameni
Om sunt şi eu şi vreau să am parte
Eşti fericit când fericire tu sameni
Şi bucuros când culegi roade bogate
Un bun gospodar am fost şi eu omul
Lacom din fire vânt şi furtună am semănat
În viaţa pământească am fost ca pomul
Cu fructe ce n-au fost bune de mâncat
An după an am umplut cămările inimii
Cu fructe pe care eu le-am recoltat
Ţinându-le în întuneric de ochii lumii
Încetul cu încetul ele s-au stricat
Inima mea s-a transformat într-un hambar
Iar înăuntru ei miros urât de putrezire
Curgea prin vene sânge negru şi amar
Şi-am început să simt cum moartea vine
Acum doresc să-i cer lui Dumnezeu iertare
Isuse bun vin-o la mine în clipa asta
Tu ai o cheie potrivită pentru fiecare
Te rog să-mi schimbi şi mie soarta
Către tine strig Dumnezeul meu atotputernic
Să nu îngădui sufletul ca să mi-l pierd
Cuvântul şi lumina ta să-mi fie sfeşnic
La judecată eu când o să merg
Primeşte în dar cheia inimii mele suferinde
Deschide uşile în larg să între lumina
Şi pentru totdeauna să rămână deschise
Să se poată bucura din nou inima
Scrisă de Gheorghe Pilat
