Prieten bun şi frate
Prieten bun îţi mai aduci aminte
De ziua în care noi ne-am despărţit
Nu ne-am făcut nici jurăminte
Şi nici adio nu ne-am spus
Prieten bun,prieten bun mi-e dor
Mi-e dor de anii când eram copii
Copii,prieteni de demult
Acuma nu mai suntem să ştii
Atunci demult,ţin minte,eram fraţi
Şi dintr-o pâine mâncam nouă
Acuma când avem suntem certaţi
Şi nu putem să o împărţim în două
Era mai bine să ne fi născut străini
Ne-am fi întâlnit şi ne-am fi salutat
Eu ţi-as fi spus cum o mai duci
Iar tu m-ai fi îmbrăţişat
Să lăsăm lacrimile noastre lin să curgă
Poate că ele se vor strânge şi ne vor uni
Iar noi vom aştepta acolo la răscruce
Să ne împăcăm mai inainte de-a muri
Dar ce păcat de viaţa noastră
Degeaba am avut,degeaba am trăit
Când am avut şi-am fost mulţi la masă
Fratele meu atuncea a lipsit
De unde a venit atâta răutate
De ce există triste despărţiri
Prieten bun,prieten bun şi frate
Noi într-o zi o să murim
Poate acolo vom fi iarăşi fraţi
Acolo nu există ură,nici trădare
Păcat că am murit certaţi
La judecată vom da socoteală
Prieten bun,prieten bun şi frate
Un singur lucru în viaţă ne-a unit
Atuncea amândoi aveam dreptate
Că mama pentru noi a suferit
Scrisă de Gheorghe Pilat
