Purnima: Un copil închis, un suflet pus în libertate✔️

O vindecare miraculoasă

     Purnima crescuse într-un sătuc budist situat pe dealurile verzi din Bhutanul de Est. Tatăl ei, ca vraci al așezării, trebuia deseori să conducă ritualuri și să facă sacrificii pentru alungarea spiritelor rele care amenințau din exterior. După standardele locale, familia lor, alcătuită din opt membri, nu era nici săracă, nici înstărită, însă casa lor era încăpătoare și membrii familiei erau apropiați unii de alții. Împreună cu ei mai locuia și Sival, soțul Mayei, sora mai mare a Purnimei. Foarte probabil Purnima ar fi avut o copilărie obișnuită dacă vindecarea suferințelor Mayei nu ar fi fost atât de miraculoasă. Vreme de trei ani, Purnima fu martora repetatelor sacrificii de găini pe care tatăl lor le aducea pe altarul lui improvizat, bătând o tobă făcută în casă și chemând spiritele să-i vindece fiica. După ritual, Purnima stătea lângă patul Mayei și aștepta ca aceasta să-și revină. Dar Maya nu se făcea bine. Avea parte de zile bune și de zile grele, însă stomacul o durea fără încetare și migrenele grave o țintuiau la pat, uneori mai multe zile în șir. Privindu-și sora care suferea atât de tare, Purnima o întreba pe mama ei: „De ce sunt spiritele atât de furioase? De ce ritualurile nu au efect?" Niciodată, însă, nu primea vreun răspuns care s-o lămurească.
Acum, după ani grei de boală, Maya își revenise complet. Nu mai avea dureri... nu mai avea țiuitul acela în cap. Părinții se bucurau că fiica lor se simțea cu mult mai bine, dar nu erau mulțumiți și de ceea ce afirma aceasta, anume că Isus fusese cel care o vindecase.

- Cum poți să spui astfel de lucruri?
Cum îți poți dezonora în acest fel familia și satul? se răstea tatăl. Noi suntem budiști și nu vreau să mai aud nici un cuvânt în plus despre acest dumnezeu străin. M-ai înțeles? Nici un cuvânt!

Era furios. Mai mult, se temea de cum ar reacționa ceilalți săteni dacă ar afla. De fapt, se temea pentru viața lui.
Însă Maya și Sival nu-și puteau nega noua credință. Când unul dintre prietenii lui Sival află de starea în care se afla Maya, îi măr- turisi lui Sival că, în secret, era creștin și îi dădu o Biblie. Acesta îi mai spuse lui Sival că era convins că Isus putea s-o vindece pe Maya. Și o făcuse. După aceea, credința lor crescu repede, în timp ce citeau noua Biblie împreună.

- Dacă insistați să fiți creștini, atunci nu mai puteți rămâne aici, le spuse tata în acea ultimă seară lui Sival și Mayei. Sătenii nu vor permite niciodată una ca asta. Ne vor alunga și pe noi și noua voastră religie va aduce peste casa noastră numai rușine și nenorociri.

Când văzu că sora și cumnatul ei sunt alungați în felul acesta, Purnima se întristă foarte tare. Totuși, chiar și la cei zece ani ai săi, ea înțelese cât se poate de bine că spusele tatălui ei erau adevărate. Știa că sătenii nu vor accepta niciodată această nouă religie. Totuși, nu înceta să se minuneze, în secret, când se gândea la însănătoșirea Mayei și la expresia cea nouă care îi lumina chipul, chiar și în timp ce-și împacheta puținele lucruri pentru a părăsi unicul cămin pe care îl avusese vreodată. Situația era cu atât mai dureroasă cu cât Maya era însărcinată în luna a șasea.

După ce plecară, atmosfera de acasă era una de doliu. Mama Purnimei era deprimată și tatăl părea uluit de cele ce se abătuse- ră asupra casei sale. Purnima voia să discute cu mama ei despre Maya, dar nimănui nu i se mai permise nici măcar să-i pomeneas- că numele sau să viziteze cuplul alungat acolo unde acesta se stabilise – o mică baracă de bambus, situată la câțiva kilometri depărtare, la marginea unui sat din apropiere.
Când află, însă, că sora ei dăduse naștere unui băiețel, nu mai putu suporta pierderea suferită. Se minuna de faptul că sora ei dădu naștere unui copil sănătos și încă nu încă nu putea să-și stăpânească curiozitatea care o făcea să se gândească mereu la însănătoșirea miraculoasă a surorii ei. Încerca să-și imagineze cum arată bebelușul.

Întrebări mari îi invadau fără încetare gândurile: Ce fel de Dumnezeu ar fi dispus să vindece pe cineva, fără să ceară nimic în schimb? Ce au găsit Maya și Sival în această religie care să le dea curajul de a-și înfrunta familiile și de a sfida societatea – chiar dacă asta a însemnat alungarea de acasă?
Aceste întrebări o făcură pe Purnima să se strecoare îndrăzneață într-o primă vizită circumspectă până la sora ei. Tăia drumurile de-a curmezișul câmpurilor și mergea printre copaci pentru a nu se lăsa văzută, parcurgând astfel distanța care o separase de sora ei atât de multe săptămâni. Când Maya deschise ușa barăcii ei prăpădite, găsindu-și sora mai mică tremurând în prag, purtarea ei de om speriat se transformă rapid într-o ploaie de lacrimi și de îmbrățișări.

Purnima începu să se furișeze în mod regulat pentru a o vizita pe Maya. Nu putea sta niciodată prea mult, uneori pleca după doar un sfert de ceas. De fiecare dată, însă, Maya îi citea Pur- nimei o mică istorioară din Biblie, care asculta cu mare atenție, sorbind fiecare detaliu. Cel mai mult o fascinau povestirile cu Moise: nu atât extraordinara putere a lui Dumnezeu manifestată prin el, ci faptul că Moise fu nevoit să plece de acasă pentru a ajunge într-un final să fie purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, în pofida dificultăților de vorbire pe care le avea. Dacă ar fi fost să devină creștină, atunci ar fi vrut să fie ca Moise.

În anul care urmă, Maya mai născu un copil, pe Esther. Vizitele Purnimei deveniră mai frecvente. Pentru tânăra Purnima, cărările satului pe care le bătea pe furiș pentru a-și vizita sora și pe cei doi nepoți ajunseseră să facă parte dintr-o aventură. Se gândea că n-ar avea prea mare bătaie de cap chiar dacă părinții ei i-ar descoperi escapadele. La urma urmei, nu era decât un copil.
Mama ei, însă, nu era de aceeași părere.

- Purnima, amândouă știm ce pui la cale, îi spuse într-o zi fiicei sale mai mici. Mi-am pierdut deja o fată, nu vreau s-o pierd și pe cealaltă. Mă înțelegi? Purnima dădea aprobator din cap, în timp ce mama îi explică în continuare că religia creștină era o religie străină, menită unor clase inferioare de oameni. Nu e pentru satul sau pentru țara noastră. Maya fusese păcălită de Sival și prietenul lui, încheie mama ei.