CITEȘTI

Purnima: Un copil închis, un suflet pus în libertate✔️

Fiksi Umum

NEEDITATĂ❗️ FINALIZATĂ ,, - Nu mă voi lepăda de Hristos! Nu vreau să-mi părăsesc țara, dar nu-L voi părăsi nici pe Hristos. " ,, - Purnima, încă n-ai nici măcar paisprezece ani. Cum poți fi atât de curajoasă? Cum poți să-ți abandone...

#actiune #adevarata #bhutan #credinta #crestin #curaj #drama #dumnezeu #familie #invatatura #iubire #maya #musulmani #non-ficțiune #persecutie #poveste #purnima #speranta #spirituale #tradare #truestory

Refugiații se reunesc

83 16 0

de DeanneWagnerAuthor

de DeanneWagnerAuthor

În timp ce seara se așternea, șoferul opri brusc în orașul indian Mon și-i anunță pe pasageri că trebuia să alimenteze camionul și să cumpere provizii. Aveau la dispoziție câteva ceasuri până să pornească din nou la drum, o ocazie binevenită pentru a-și întinde oasele. Purnima și ceilalți porniră într-o scurtă plimbare prin oraș, în timpul căreia îl întâlniră pe pastorul așezării.

Acesta era de loc din Bhutan și fusese uimit de povestea călătorilor și de cât de dispuși se arătaseră aceștia să lase totul pentru a-L urma pe Hristos. Fu impresionat mai ales de tânăra Purnima. Îl trase pe John deoparte și-l întrebă câți ani avea fata.

- Nu știu sigur – treisprezece sau paisprezece, răspunse John.

- Este însoțită de vreun membru al familiei? întrebă pastorul în continuare.

- Nu. Familia surorii ei se îndreaptă de asemenea către Nepal, însă au plecat înaintea noastră. Nu știm unde se află acum.

Pastorul nu-și putu reține o undă de amărăciune pentru mica Purnima. Îl întrebă pe John dacă crede că ar fi cazul s-o invite să locuiască împreună cu el și cu familia lui. John găsi că această idee ar fi minunată: se temuse la rândul lui pentru Purnima, așa încât îl încurajă pe pastor să discute direct cu ea.
Fata fu de acord să se mute împreună cu pastorul și cu soția acestuia. Era atât de reconfortant să facă parte din nou dintr-o familie. Totuși, această familie nu era familia ei și Purnima nu înceta să se roage pentru reîntâlnirea ei cu Maya. Nu-și dădea seama cum s-ar putea petrece una ca asta, se ruga pur și simplu ca această reuniune să aibă loc. Trecuseră trei luni și la un moment dat, pastorul o invitată pe Purnima să ia parte la o conferință creștină care se desfășura în afara orașului Ason. Purnima acceptă cu bucurie, fără să știe că Sival se va afla și el acolo.
Fu peste măsură de fericită să-l întâlnească și se hotărî pe loc să-l însoțească în Nepal. Decizia îi întristă pe păstor și pe soția lui.

- Purnima, ești sigură că vrei să pleci? întrebă pastorul. Știi cât de greu îți va fi în Nepal? Vei fi forțată să trăiești într-o tabără de refugiați.

Purnima ascultă argumentele blânde ale pastorului, convinsă fiind că acesta avea dreptate. Clericul și soția lui o trataseră ca pe propria lor fiică și nu-i venea ușor să se despartă de ei. Dar hotărârea ei era luată deja.

- Da, sunt foarte sigură, răspunse ea. Vreau să fiu cum familia mea. Vă sunt foarte recunoscătoare pentru bunătatea voastră. Sunt convinsă, însă, că aceasta e ceea ce Dumnezeu vrea de la mine.
Purnima și Sival ajunseră în tabăra de refugiați situată la granița din nord a Nepalului într-o seară noroasă și târzie, astfel că Purnima nu putu vedea imediat care erau condițiile din noua ei casă. Tot ce o interesa în acele clipe era că urma s-o vadă din nou pe Maya. Cele două surori se îmbrățișară, copleșite de bucu- ria revederii, scoțând strigăte de fericire. După aceea, Purnimei nu-i luă mult ca să adoarmă, răpusă de oboseală, pe una dintre saltelele subțiri de bambus.

- Purnima, trezește-te!

Micuța Esther alerga în jurul capului Purnimei, bătând din palme și râzând în baraca supraaglomerată.
Când Purnima își deschise ochii, primul lucru pe care îl observă fu cadrul șubred de bambus acoperit cu o folie groasă de plastic – „acoperișul". Ridicându-se, auzi ceea ce păreau a fi vocile a sute de oameni care se agitau chiar la intrarea locuinței lor. Aglomerația din tabără și sărăcia lucie a miilor de familii care trăiau aici deveni în scurtă vreme vizibilă pentru Purnima. Cu cât vedea mai mult, cu atât se cufunda într-o disperare mai adâncă.
Fericită că se află din nou împreună cu sora ei, Maya încerca să îi ridice moralul Purnimei.

- Ascultă, Purnima, îi spuse ea tinerei sale surori. Știu că locul ăsta e groaznic, dar mâna Domnului e întotdeauna peste noi, indiferent unde ne aflăm. Probabil are o misiune pentru noi aici. Gândește-te numai câți dintre oamenii de aici nu au auzit niciodată de Hristos. Și știi cum oamenii se simt întotdeauna atrași de tine. Te ascultă atunci când le vorbești despre Hristos, poate pentru că nu sunt obișnuiți să vadă o predicatoare atât de tânără și de drăguță. Purnima roși și zâmbi.

- Cred că ai dreptate, spuse ea. Totuși, cât timp crezi că vom fi nevoiți să stăm aici? Să fie cu adevărat planul lui Dumnezeu ca noi să nu ne mai întoarcem acasă niciodată?

Maya nu știu ce să răspundă, dar o trase pe Purnima aproape de ea și o îmbrățișă strâns. Voia să fie puternică pentru sora ei mai mică, dar adevărul era că și ea se întreba uneori aceleași lucruri.
Pe măsură ce treceau săptămânile, Purnima descoperea încetul cu încetul ce era permis și ce nu era permis în viața de tabără. Încearcă să obții un „permis de trecere" când vrei să ieși din ta- bără pentru a merge prin satele din împrejurimi. Dar nu le spune autorităților că ai de gând să le duci oamenilor Evanghelia și să le împarți broșuri. Nu organiza întâlniri cu grupuri mari de creștini în interiorul taberei; rămâneți în grupuri mici și frecventați adunările unor „biserici de casă". Profită de avantajele cursurilor de limbă care-ți sunt puse la dispoziție și așa mai departe. Tabăra de refugiați avea o cultură și o viață proprie, care nu semăna cu nimic din ceea ce-și imaginase Purnima.

Tabăra de refugiați avea o cultură și o viață proprie, care nu semăna cu nimic din ceea ce-și imaginase Purnima — Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.