CITEȘTI

Purnima: Un copil închis, un suflet pus în libertate✔️

Fiksi Umum

NEEDITATĂ❗️ FINALIZATĂ ,, - Nu mă voi lepăda de Hristos! Nu vreau să-mi părăsesc țara, dar nu-L voi părăsi nici pe Hristos. " ,, - Purnima, încă n-ai nici măcar paisprezece ani. Cum poți fi atât de curajoasă? Cum poți să-ți abandone...

#actiune #adevarata #bhutan #credinta #crestin #curaj #drama #dumnezeu #familie #invatatura #iubire #maya #musulmani #non-ficțiune #persecutie #poveste #purnima #speranta #spirituale #tradare #truestory

Cadoul de Crăciun

58 17 0

de DeanneWagnerAuthor

de DeanneWagnerAuthor

Un bărbat cunoscut numai sub porecla de „Unchiul" devenise pentru închisoarea federală o prezență permanentă. Era aici atât de mult și se plimba atât de relaxat pe coridoarele ei, încât nou-veniții credeau că făcea parte din personal – dar nu era așa. În fiecare săptămână făcea o tură prin celule pentru a-i întreba pe deținuți dacă vor ceva de la piață.

- Bună dimineața, Purnima, o strigă în acea dimineață. Ce să-ți cumpăr azi? Sau ce-o să faci? O să-ți păstrezi toți banii până te eliberează? De ce faci economii, totuși? La ce bun dacă nu-i cheltui?

În timp ce acesta punea întrebările, Purnimei îi veni o idee.

- Asta-i! Asta trebuie să fac. Mulțumesc, Unchiule!

Se grăbi să îndese toți banii economisiți în mâinile întinse ale Unchiului și îi șopti instrucțiunile printre gratiile celulei. Privindu-l în timp ce se îndepărta de celula femeilor, Purnima se ruga ca Unchiul să cumpere exact ceea ce-i ceruse ea. Bărbatul crezuse că Purnima își pierduse mințile când îi auzi lista de cumpărături, dar îi răspunse pe un ton blând:

- Cum aș putea refuza o fățucă atât de nevinovată?

Când se întorse mai târziu în aceeași zi, puse pachetul în mâinile nerăbdătoare ale Purnimei.

- Ai totul aici, o asigură Unchiul. Dar tot cred că nu ești în toate mințile. De la închisoare ți se trage.

Purnima zâmbi, îi mulțumi și se întinse ca să-i strângă mâna printre gratii. Își începu apoi pregătirile, în timp ce restul femeilor o priveau. Într-un final, incapabile să-și mai ascundă curiozitatea, veniră la Purnima și o întrebară ce făcea. Purnima, însă, le ignoră și-și văzu de treabă. Îi luă tot restul după-mesei, dar fusese foarte hotărâtă să facă totul cum trebuie. Când, într-un final, își termină lucrul, se adresă celorlalte femei pentru a le anunța:

- Încă de când am ajuns în această celulă, Dumnezeu mi-a dat ideea să economisesc banii pe care îi primesc de la închisoare. Până azi dimineață nu am știut de ce, dar apoi am știut ce să fac cu ei. L-am rugat pe Unchi să cumpere de ei cei mai buni pui și cele mai proaspete legume pe care le putea găsi. Și acum am gătit tot ce mi-a adus – pentru voi.

Rămase fără grai, celelalte femei o priveau uimite. Tulasa o ținti cu o privire plină de suspiciune, așteptând să vadă „care-i poanta" și întrebându-se de ce Purnima, căreia nu-i adresase nici măcar un cuvânt plin de bunătate, ar fi dispusă să facă un astfel de gest.

- Despre ce vorbești? Care-i șmecheria? o întrebă sarcastic.

- Vreau doar să mănânc împreună cu voi, Tulasa – împreună cu voi, toate. Nu-i nici o șmecherie. Vă fac acest cadou. Așa că haideți să mâncăm!

În seara aceea, deținutele din celula femeilor serviră cea mai bună cină pe care și-o puteau aminti. Până și gardienii se uitau cu jind la mâncare când treceau pe acolo. Vestea circulă repede prin închisoare: Purnima preparase un festin!

În următoarea seară, Tulasa își părăsi colțul și veni să se așeze lângă Purnima.

- De ce ai făcut pentru noi chestia asta? o întrebă, fiind pentru prima dată sinceră și politicoasă în preajma Purnimei. Noi n-am făcut decât haz de tine și de prietenele tale, încă de când ați pășit pragul celulei... Și tu alți bani nu aveai decât ăia. Aveai și tu ne- voie de ei, așa că spune-mi de ce i-ai cheltuit pentru noi?

Pentru Tulasa un astfel de gest de bunătate era pur și simplu de neînțeles. Credea că Purnima fusese fie fraieră, fie foarte înțeleaptă și voia să afle care dintre cele două variante era vorba.

- Tulasa, începu fata, cu un zâmbet larg pe față, ai auzit vreodată de Crăciun?...

În acest fel se înfiripă prietenia puțin probabilă dintre o ucigașă și o predicatoare adolescentă. Purnima îi povesti Tulasei cum Îl acceptase ea pe Hristos în timpul unei slujbe de Crăciun în urmă cu trei ani. Cu felul ei de a fi blând, dar entuziast, Purnima avea să-i vorbească Tulasei despre Hristos deseori în lunile care urmară și, deși pare incredibil, cele două ajunseră prietene apropiate. Pe undeva, Tulasa îi amintea Purnimei de mama ei, simțindu-se mângâiată de prezența femeii mai în vârstă. Deși nu știa ce avea să aducă viitorul, Purnima se hotărî să-l înfrunte cu curaj. Își asumă propriile-i slăbiciuni, dar nu le dădu voie s-o țină legată. Avea să se ridice la înălțimea provocării și să lase tot restul în mâna lui Dumnezeu, așa cum făcuse și Moise.

Avea să se ridice la înălțimea provocării și să lase tot restul în mâna lui Dumnezeu, așa cum făcuse și Moise — Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.