Yuki privind spre usa, vazand-ul pe kaname intrand inima ei incepuse a bate nebuneste. Ii venea sa tipe, sa planga, sa il i-a in brate pe Kaname si sa il stranga tare fara a ii mai da drumul. Dar totul era doar in imaginatia ei, nu putea face nimic, trebuia sa astepte momentul perfect iar totul va fii din nou cum era inainte.
Totul isi va relua cursul obisnuit, nu vor mai fii certuri, ura, durere provocata din cauza altor persoane care incearca sa distruga tot in calea lor, si viata altora. Dupa ce la privit in delung, a realizat ca trebuie sa isi revina, pana nu isi da seama careva.
Simtind ceva atingandu-i mana, si-a ridicat privirea, ochii ei erau atintiti in ochii caprui care o privieau in continuare. Rusinandu-se si incercand a se elibera, a tras-o mai aproape de pieptul lui sarutandu-i gatul. Privirea care era atintita asupra lui, nu era privirea aceea calda care o intalnise la inceput, era o privire de gheata, o privire ucigatoare.
O adoua privirea se atintise asupra ei, aceea privirea emana ura, dispret. Yuki intorcandu-si privirea a zarit-o pe aceea persoana pe care o ura cu toata inima, din cauza ei Kaname se poarta asa, din cauza ei Kaname nu ii mai da atentie...
