Moonchild.

💎19💎

După baia fierbinte,  cei doi sau asezat in sufragerie.  Televizorul rula desenul animat Bambi iar Jimin era complet captivat.

Becurile erau stinse si mirosul de țigară plutea in aer. Namjoon fuma rar, de obicei când era depășit de situație ca în acest caz. Îl ajuta sa se calmeze si sa-si pună gândurile în ordine.

Acum un an sau început construcțiile unui hotel în Paju,,oras învecinat cu Seoul dar se pare ca au întâmpinat cateva probleme.

A luat un fum si la ținut în piept pret de cateva clipe apoi la eliberat. 

Prea captivat in gândurile sale nu la observat pe Jimin asezandu se langa el doar când a simțit cum se strecoară peste el.

Namjoon ia suflat fumul in fața din greșeală iar micuțul a tusit ușor strâmbăndu se.

—Daddy, tu nu o sa ma părăsești ca mama lui Bambi, nu? Șopti cu botic si isi rezase capul de pieptul sau, strangand ul în brațe.

Namjoon a râs slab, punându-și palma pe spatele micuțului.

—Asta depinde de cum te comporți

—Oh nu..scânci acesta ridicandu-si privirea spre Namjoon.
—Nu trebuie să-ți faci griji, cat timp ești cuminte daddy o sa fie mereu lângă tine. Namjoon si-a dat ochii peste cap cand si-a auzit telefonul sunând. 

Seokjin.

A oftat si a raspuns , ducandu-si telefonul la ureche.

—Da?
—Joon, am concediat șeful echipei de construcții.

—Motivul???
—Idiotul a cumpărat materiale de ce a m-ai proasta calitate, la preț de nimic punând toată construcția în pericol, desi asistentul MEU ia specificat cat se poate de clar sa nu se joace cu siguranță viitorilor clienti. 

—Si ce facem? Oprim construcțiile?
—Nu. Tu mergi si supraveghezi peste muncitori pana gasesc un individ capabil sa facă o nenorocită de construcție!

Namjoon a oftat din nou,  zdrobind țigară în scrumieră.

—Maine la prima ora pornesc.
—Bun. Ma bazez pe tine. Noapte buna.
—Noapte bună.

Dimineață la primă oră, Namjoon arânjea bagajele in portbagajul masini.  Va trebui sa stea cateva zile, având in vedere ca Jin era cel care caută personal, si era foarte pretențios.

—Am luat cafea.

Namjoon trânti portiera si se întoarse.  Jimin, acum in big space ținea doua pahare de cafea în maini. Avea fața adormită si pufoasa.

—Mersi. Lua un pahar din mainile sale, cel pe care scria fără zahăr.

Cei doi au urcat în mașină si au pornit. După aproximativ 4 ore de condus, Namjoon a parcat mașina în fata unei clădiri pe jumătate construită.

—Aici vom sta? Întreabă coborand din mașină,  mergând în spatele lui Namjoon.
Clădirea era prăfuită, un șantier in toată splendoare  cu rulote parcate de-a lungul.

Rulotele muncitorilor.

Nu vroia sa stea lângă  Namjoon într-un spațiu atât de mic.

—Nu, dar trebuie să verific ce se întâmplă aici înainte să mergem la hotel.

Jimin era prea concentrat sa țină pasul si nu a observăt țevile din fața să,  ajungând sa se împiedice în ele.

Namjoon la prins de braț si la tras în sus înainte să facă contact cu solul.

—Ai grijă,  sunt multe obiecte în care te poți rani destul de grav.

Jimin doar a dat din cap afirmativ.  Nu avea de gând să-i mulțumească.

Au întrat prin gaură clădiri,  ce pe viitor va fii ușă   ,auzind gălăgia infernală.  Flexuri, ciocane, firezuri. Tot arsenalul.

Muncitori sau oprit simultan când l-au vazut pe Namjoon in pragul asa zisei usi.

—Cel care se ocupă de stocul materialelor .
Un bărbat in jurul varstei de 30 de ani se apropie ralid,sfios de ei.

—Buna ziua.
—Vreau să arunci toate materialele si sa opresti construcția imediat.
—Singur domnule.

—Scoateți cablurile din pereți si slefuiți tot până la cărămidă. Geamurile la fel,  afară cu ele. Explică  cercetând incaperea,  mergând cu pasi fermi dintr o parte în altă cu Jimin si muncitorul în spatele său. Tevile sunt de proasta calitate, pot pusca ușor la temperaturi ridicate.

Sa întors brusc, iar Jimin nu la observat, prea concentrată sa se uite prin jur,  astfel sa lovit de pieptul său. 

—Ouch...Sopti cu botic frecandu si fruntea.

Namjoon se luptă cu un zâmbet,  reușind să-și țină fața serioasă.

—Vreau o schița a cladiri in detaliu.

—Desigur domnule.

—Jimin, ți-am spus sa ai grijă.  Îl  certă  prinzandul de talie când micuțul sa împiedicat de o găleată plină cu ustensilele ascuțite.

—Ma uitam doar!
—O sa ai timp sa te uiți mâine.  Vom sta aici toată ziua. Se întoarse spre muncitor. Cum spuneam,  vreau schița si listă cu  intrările , ieșirile si prețurile.  Ești liber.

Namjoon la tras afară pe blond  din cladire,  fiind atent  sa nu patească ceva rau , până la mașină.

—Ce o sa fie aici?
—Hotel sus, club bdsm jos.

Jimin se înfioară intrând rapid în mașină.  Nu vroia sa asiste la constituirea unui club al torturii. Chiar nu vroia.

Namjoon a condus până la cel mai apropiat hotel, care era la cateva străduțe depărtare.

—Dacă ne luăm o cameră la cel mai înalt nivel, voi putea supraveghea construcția.
—O cameră?  Întreabă coborand din mașină,  Namjoon fiind deja spre intrarea in hotel.

—Nu știm când intri in little space , te poți răni.

Jimin a scos un pufnet scarbit.  Namjoon la rănit ce l mai mult,  ar accepta puțină durere in schimbul unei camera doar pentru el. Vroia liniște si pace, vroia spațiu personal, departe de Namjoon