Moonchild.

26

— Merge treaba, zumzaie Hoseok privind prin jur. Are potențial,  chiar o sa iasa frumos.

Namjoon le facea turul cladiri, explicând în stânga si-n dreapta despre cum o sa fie mobilat, decorat.

Jimin ii urma, încet in spatele lor îngîndurat. Era confuz. Namjoon chiar ia aruncat acea privire sau e doar mintea sa care ii joacă feste din cauza frici pe care io poartă.

Acea privire rece, plină de ura ce ii ridică parul de pe piele si ii transmitea un dus rece pe șirea spinări.

Nu vroia să-l supere. Cu timpul a învățat că e m-ai bine sa fie umil, sa asculte si sa nu facă nimic ce ar putea zgândari vreun  nerv de-al brunetului.

Hoseok avea brațul de după gâtul lui Yoongi,  conducândul în ce direcția vroia, reușind să se îndepărteze puțin de Namjoon, gest care la împins pe Jimin de la spate să îl tragă de mânecă 
sacoului timid pentru ai atrage atenția subtil.

Namjoon sa întors capul, privind ul peste umăr cu o față indiferenta.

— Uhm.... brunetul ridică o sprânceană si Jimin se simțea din ce in ce mai micuț sub privirea sa taioasa.

Namjoon a oftat si la prins brusc de încheietura mâinii facandu l sa scâncească. La tras spre el având ochii lipiți de ai săi.

— Îți pot arăta din nou durere, să te fac să-mi urli numele, Mârâie printre dinți cu maxilarul înclestat.

Jimim era terifiat. Se uită la el cu ochii mari, plini de frică. Lacrimi au început să i se adune în spatele ochilor, încercând sa iasa forțat dar nu putea plânge acum. Nu de fata cu toți.

— Dar nu ți-ar displăcea corect? până la urmă tu savurezi durerea. Esti mult mai
— Nu, șopti stins cu buzele tremurând.

— Nu te minți singur Jimin,  amândoi stim cat de vocal devii de fiecare dată când te ating.

— Nu E adevărat  încearcă sa se tragă dar Namjoon îl smucise pe loc aplecandu se spre el.

— Nu nega ce e evident. Ii șoptește în ureche facandu l sa-i simtă respirația fierbinte.

— Nu merg la subsol sa fiu naibi îngropat de viu, se aude vocea lui Yoongi apropiindu-se de cei doi, moment în care Namjoon ii da drumul micuțului si se întoarce spre el.

— Yoongi are dreptate. Spune nonșalant si se apropie de Hoseok. Până nu verifică siguranță susțineri nu ar fii indicat să coborâm.

— Yoongi ah, Jimin,  puteți ,  vă  rog, sa mergeți la un starbucks sa luați cateva băuturi ? Forțează Hoseok un zâmbet iar Yoongi a aprobat din cap scurt, intorcandu-se spre Jimin.

— Da, desigur, raspunde si Jimin, ieșind din starea mortificată in care la băgat Namjoon. Sa grăbit să-l prindă de Yoongi din urmă care era spre ieșire privind in spate, căutându l cu privirea.

Acum, cei doi fiind  lăsați singuri,  Hoseok a adaptat o privire serioasă.

— Namjoon,  stiu ca ești un abonat activ al comunității BDSM dar te rog nu forța limitele cu Jimin.

— Adică,  ridică sprâncenele iritat.

— Acum două minute,  Jimin parea ingrojit de orice ai scos pe gură. Nu îl forța în jocurile tale, da?

— Nu îl fortez cu nimic, rade Namjoon nonșalant.

— Sper Namjoon. Chiar sper ca e asa cum spui si nu abuzați de puterea ta de a manipula oameni.

— Pentru asta i ai evacuat de aici? Să-mi tii morală?

— O fac pentru binele tău si al său.  Nu vreau sa fiți înghițită in ceva toxic si sa ajungeți sa va urâți.

— Nimeni nu urăște pe nimeni. Îl iubesc si stie asta. Nu ai de ce sa te îngrijorezi.

— De parcă pot avea acest lux. Sa fim seriosi Namjoon, deși pari cel mai calculat si ai cel mai mare iq nu stiu cum reușești să iei cele mai greșite decizi si sa faci cele mai stupide proștii. Oftează Hoseok si da negativ din cap gandindu-se la cate probleme ia creat Namjoon lui si lui Seokjin.

— Nu îți face griji, îl lovește peste spate usor râzând.  Stiu ce fac.

— Daca tu spui... cat m ai ai de gând sa stai aici?

— Pana găsim un șef de echipă capabil.
— Jimin ar trebui sa mai treacă pe la facultate.  Se apropie examenele.

— Jimin are deja un început de carieră strălucitor.  Nu are nevoie de o diplomă stupidă, ar fii mai bine dacă ar renunța si s-ar concentra pe ce face acum.

— Totuși,  are nevoie de facultate. Dacă va demisiona într-o zii? Cum va reuși să isi găsească  un loc de muncă atat de bine plătit.

— O crede-mă, nu va demisiona.