Moonchild.

💫18💫

Dragilor "⏳" e când începe o amintire si "⌛" cand se termină 😖😖

Jimin încerca să-și reia calmul, indepartand ui mâinile brunetului de pe fața sa.

—Ok, merg la baie.
Si fugise practic de Namjoon in dormitor ul sau. Se simțea amețit și ii era greață dar isi ignoră stările si isi caută haine de schimb in dulap. Si-a ales niste pantalonii negri si un hanorac verde închis si-a intrat la dus.

Sa așteptat ca apa fierbinte sa-l faca sa se simtă m-ai bine dar se simțea mai rau. Si-a clatit parul de șampon si-a iesit din duș. Deja vedea in ceața si cu greu si-a luat un prosop sa se șteargă.

Simțea ca arde si aburi ii dădeau o stare de leșin. Sa îmbrăcat repede, cu mâinile tremurând ui. Sa sprijinit de perete si-a încercat sa ajungă la clanța dar privirea i sa întunecat si-a cazut pe gresie cu un bubuit puternic.

Namjoon a fugit la baie, si-a deschis usa rapid. Inima i sa oprit in piept cand la vazut pe micuț intins pe jos. La ridicat repede, simțindui căldură trupească. Ardea.

La dus in dormitor si la înfofolit in plapumă, apoi se grăbi la baie de unde sa întors cu un prosopel ud ,rece si i la așezat pe frunte.

Micuțul era plaid si respira greu. Buzele ii erau uscate, si tremură usor.

Namjoon vroia sa cheme un medic, dar apoi si-a amintit de rănile micutului si a renunțat la idee.

Mama sa mereu ii dadea ceaiuri si supă cand era mic si avea febra. Cu acest gand a patinat pana in bucătărie, unde a început sa cotrobăie prin sertare. A găsit o cutiuță de ceai de tei si un borcan de miere.

A facut repede un ibric de ceai si a tăiat cateva felii de lămâie.

Când la auzit pe micuț tusind, sa întors cu viteza lumini, lasand picături de ceai in urma sa.

—Jimin, nu te ridica! Il certă acesta, punând cana de ceai pe noptieră. Ii aranja pernă la spate, înpingându-l înapoi. Încerca sa bei asta.  si luase cana de pe noptieră, dar micuțul era  prea slăbit sa țină cana.

—Nu vreau. Se smiorcai acesta, impinândui mana brunetului cu tot cu cana de ceai.

—Jimin! Trebuie sa bei ceai! Ai febră! Il certa din nou, ducandu i cana la buze, si cu cealaltă mana ii ridica bărbia ușor.

Micuțul era prea obosit si se da bătut.  Cu ajutorul lui Namjoon a băut câteva guri de ceai, apoi sa schimonosit,  punându-și manuța pe încheietura maini lui Namjoon.

Brunetul a înțeles mesajul, si a asezat cana pe noptieră. A oftat cand si a auzit soneria telefonului.  Era Jin, fratele sau.

Și-a luat telefonul si a iesit din dormitor. Jimin a putut sa audă " acum?  Chiar e necesar? Nu te poți descurca sigur? Ok,ok nu te enerva. Ajung in 15 minute."

Brunetul se întoarce in dormitor , trecandu si degetele prin par frustrat.

—Minnie, trebuie sa plec pana la birou. Ii explică apropiindu-se,  ii îndepărtează parul de pe frunte si il saruta scurt. Ma întorc cat de repede pot ok? Sa nu te ridici din  pat, încearcă sa dormi.

—Ok, ok. Se feri acesta de mainile lui Namjoon.

—Sigur...ok...ma întorc cat de repede pot.

—Nu e nevoie, terminați treaba liniștit. Pot sa am grija de mine mai bine decat tine.

Namjoon isi inclestă maxilarul, fixandul cu privirea. Jimin facu ochii mari, realizând ce tocmai a spus.

Și-a luat mana de pe chipul sau brutal si a iesit afara tratind usa. Se enervase la maxim. Sa schimbat rapid într-un costum negru si o camasa alba si a părăsit penthouse ul.

Dupa cateva ore, Namjoon se afla in masina sa, conducând spre casa. Nervi i-au trecut si ia înlocuit îngrijorarea.  Jin il chemase pentru o întâlnire de afaceri foarte importantă, dar nu sa putut controla deloc. Gandul ii ea la Jimin. Daca se simțea rau, daca să ridicat sin pat si sa ranit, daca a fugit de acasă,  daca si iar daca. Avea atatea scenarii in cap ce il chinuiau.

A parcat mașina si-a intrat grăbit.  Se auzea voci pițigaiate, si era dezordine. Foi rupte, creioane colorate, carioci si tuburi cu sclipici împrăștiate pe podea. A călcat printre jucariile de plus si-a intrat in sufragerie . Vocile acelea pițigaiate erau de la televizor. Jimin stătea pe canapea ,uitandu-se la desene.

Namjoon calcase pe o jucarie care a chițait , atrăgând  ui atenția micuțului.

—Daddy!! Strigase coborand de pe canapea, începând sa fuga spre el.

Namjoon nici nu si-a dat seama cand si-a deschis bratele pentru al îmbrățișa pe micuț. Acesta ia sărit în brațe,  adâncindu-și chipul in umarul sau.

—Oh,mor de dragul tau. Ofta, sarutand i creștetul capului. Îhâm, ti-a scazut febră   bolborosi dandu-și jos zacoul. Il aruncă undeva pe fotoliu si ii lua mana micuțului intra sa.

—Te-am cautat. Vorbi cu botic, lăsându l pe brunet sa il traga dupa el spre canapea. Minnie sa trezit singur si sa plictisiți.

Namjoon se așezase pe canapea si il trase pe micuț între coapsele sale. Vroia doar sa il țină aproape.  Nu m ai avea febră,  si din cate a spus micutul sa trezit in little space.  O sa ii povestească lui Hoseok m ai tarziu,  acum chiar avea nevoie de micuțul sau.

A început sa ii frământe coapsele, punându-și barbia pe umarul sau.

—Vrei sa  facem o baiță? Hmm? Si după mancam ceva bun?  Continua sa-i maseze coapsele. Chiar avea nevoie de o baie lungă si un pahar de vin rosu.