Prolog

8 3 2
                                    

O figură feminină cu părul lung stătea la marginea drumului așteptând taxiul ce îl comandase cu trei minute în urmă. Fata se foiește de pe un picior pe altul nemaiavând răbdare. Se grăbește să ajungă la voluntariat. De aceea se află la ora cinci dimineața singură pe stradă. Îi ținea companie doar câteva brize vară. Oftă lung lăsând capul să cadă pe spate închizând ochii pentru câteva clipe. Câteva clipe de liniște.
Deschide ochii aproape automat atunci când simte o strângere de brațe. Țipă scurt, până ce gura îi este acoperită de o mână. Fata se zbate la pieptul persoanei ce o chinuie, luptând pentru libertate. Mica genantă îi cade de pe umărul drept prăbușindu-de pe asfalt. În acel moment nu îi mai pasă decât de libertate. Apucă cu dinții de membrul ce îi bloca singura cale de a striga după ajutor, eliberându-se pentru câteva secunde. Se întoarce spre atacator dorind să afle cu cine se luptă. O lovitură în moalele capului o face să vadă chipul bărbatului în ceață ca apoi să își piardă cunoștința.
"Dacă eram mai puternică puteam să mă salvez din această situație."

ABSENȚAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum