ABSENȚA

Capitolul 1

În fața gardului ce înconjura imensa și moderna vilă a familiei Brown, se află poliția. Oamenii făceau gălăgie după panglica de culoare galbenă pe care scria "Acces interzis - poliția " prinsă de gard până în stradă de ofițeri. Cei doi soți și părinți se strângeau în brațe încercând să își aline durerea. Lacrimi fierbinți cadeau pe obrajii amândurora. Domnul Brown, un bărbat înalt și bine construit încerca pe cât posibil să fie puternic pentru el și pentru mama îndurerată ce îi plângea la piept.

Un tip înalt, în jur de treizeci de ani îmbrăcat în uniformă se apropie de cei doi. Înclină aproape insesizabil spre cei doi din cap.

- Bună ziua. Sunt ofițer Callen. Dumneavoastră, presupun că sunteți părinții domnișoarei Brown, nu?

- Bună ziua. Da, eu sunt Dan Brown, iar aceasta este soția mea, Daniela. Vă rog să îmi găsiți fata. Ceru pe un ton slab tatăl fetei.

- O să facem tot ce putem. După clipe de tăcere adăugă, apoi îndepărtându-se de cei doi.

Doamna Brown, o femeie de o statură medie cu părul blond cenușiu și ochi albaștri, se trase din brațele soțului câțiva centimetrii mai în spate punându-și palma dreaptă pe frunte. Ochii i s-au închis urmați de clătinarea trupului înainte să se prăbușească la pieptul bărbatului cu care a convețuit ani.
Atenția publicului a fost atrasă de scena soților, acum acordându-le lor atenția. O ambulanță oprii la câteva minute distanță de locul acțiunii. Două femei îmbrăcate în uniforma de paramedici coboară cu o trusă de prim ajutor în brațe. Se apropie de mulțimea de oameni ce se formă în jurul celor doi, rugându-i să se îndepărteze.

- Să o ducem înăuntru, vă rog. Zise unul dintre paramedici. Bărbatul, își luă femeia în brațe îndreptându-se spre casă.

***

- Toată această situație i-a provocat pierderea conștiinței.

Zise doamna după ce o consultă și îi administră un calmant. Apoi scoase mănușile și le lăsă pe noptiera de lângă patul matrimonial al soților.

- Încercați să o feriți de tot acest stres. Nu îi face bine. O zi bună vă doresc.

În același timp, când bărbatul o conducea pe doamna paramedic spre ieșire, un ofițer ieși din camera fetei lor. Privi spre el, apoi își lăsă atenția să cadă la mâinile acestuia. Un caiet, ce probabil avea rolul de jurnal. Știa că fata lor avea un mod vechi de a se descărca. Le povestea și lor ce se petrecea în viața ei, dar scrisul în jurnal era sacru pentru ea.

- Un ofițer o să vrea să vorbească cu dumneavoastră și cu doamna, când o să își revină.

Apoi se întoarse pe călcâie și părăsi casa. Trecuse două ore de la dispariția fetei lor. Și poate nu aveau să știe de absența ei dacă nu ieșea doamna Brown la magazin. Norocul a fost ca doamna să se trezească dis de dimineață cu o ceașcă de cafea, înainte să se ducă la alimentară, altfel cine știe când aveau să afle de dispariție. Găsise rucsacul și telefonul fetei aruncat la câțiva metrii de intrarea în curte.

Era vorba de o răpire, dar poliția nu se pronunță încă la familia îndurerată. Iar în spatele acestei fapte este un motiv. Cineva o urmărea pe fată de ceva timp, de știa la ce oră pleacă de acasă spre voluntariat. Fapta ce avea să fie cu intenții bune, dar care a ajuns să fie rea. Criminaliștii aveau să ia amprente de pe telefonul mobil, geantă și chiar de pe jos. Erau în căutare de urme de încălțăminte și de cauciucuri.