Calisa Clara și Reîntoarcerea Titanului

Capitolul 6

În fața noastră stătea un câine infernal care era ciudat, nu era tocmai ca un câine infernal obișnuit, adică avea 10 capete, colți de 10 ori mai mari și spini pe spate. Apollo m-a prins protector de mână și se uita în jur, Hermes scoțându-și sabia. Apollo făcu la fel și eu mi-am prins lănțișorul. L-am transformat în trident și cei doi s-au uitat la mine.
"O nu! Căli tu nu ne vei ajuta!" spune Hermes.
"Poftim?! De ce mă rog?" spun eu revoltată.
"Aici sunt de acord cu Hermes, nu ești în siguranță."spune Apollo sever.
" Ba da! "spun eu și ei se uită la mine.
" Ba nu, acum pleacă! "strigă Apollo și mă împinge. Eu fug de acolo și îi i-au carul soarelui. Cât carul mergea eu mi-am transformat lănțișorul în arc și am început să atac monstrul. Apollo se uită la mine urât, dar eu nu îl bag în seamă. Când văd că monstrul l-a pus la pământ pe Hermes sar din car și îmi transform lănțișorul în sabie. Când câinele vroia să îl muște pe Hermes m-am băgat eu și am început să îl lovesc cu sabia peste bot. Acesta încerca să mă lovească cu laba dar eu mă feream la timp. Apollo a venit în ajutorul meu iar Hermes s-a ridicat și a continuat lupta. După ceva timp am reușit să-l distrugem. Eram frântă.
"Hermes, ești ok?" spun eu îngrijorată.
"Sunt bine, datorită ție!" spune el.
"Da, dar să nu crezi că nu vei fi certată pentru iresponsabilitatea ta, Calisa!!!" spune Apollo. Nu l-am mai văzut așa furios de când îl știu.
"Știi că nu pot sta departe fără să ajut, asta nu mă caracterizează." spun eu.
"Te înțeleg, dar când eu îți spun să stai departe, mă aștept ca tu să mă asculți!" spune el.
"Bine!" spun eu evitând cearta.

Calisa

Dimineața m-am trezit și am decis să mă pregătesc, azi era ziua în care plecam în Delphi. Când vreau să îmi aleg hainele aud o explozie mică și în camera mea apare Afrodita. Purta o rochie de vară neagră, cu decolteu, ceva obișnuit ei.

"Afro? Ce cauți aici?" spun eu.
"Draga mea, și eu merg cu voi în Delphi!" spune ea.
"Poftim?! De ce?" spun eu.
"Păi am ceva treburi acolo și de ce să nu mai stau puțin cu tine." spune ea.
"Bine, atunci ne vedem, trebuie să mă îmbrac!" spun eu.
"Păi exact de asta sunt aici, draga mea, poftim!" spune ea și pocnește din degete. Purtam o rochie portocalie spre galben.

"E minunată, dar nu știu dacă se potrivește pentru o misiune!" spun eu.
"Ei lasă, până ajungem la Delphi nu v-a fi niciun pericol, așa că?" spune ea și eu decid să las baltă subiectul. Amândouă ne-am dus la Apollo acasă unde am bătut la ușă. El ne-a deschis ușa și s-a uitat mirat la ambele.
"Afrodita? Ce cauți aici?" spune el.
"V-a veni și ea cu noi." spun eu.
"Poftim?! De ce?" spune el și mai mirat.
"Prea multe întrebări, Apollo, am ceva treburi în Delphi și profit că mergeți și voi." spune ea.
"Și cum v-ați gândit să mergeți îmbrăcate asa?" spune el.
"Aici nu mă băga pe mine, eu nu am avut de ales!" spun eu cu mâinile sus.
"Amândoi nu aveți gustul modei, nu-i ca și cum am merge la război!" spune ea pițigăiată.
"Nu, dar tu și la război tot cu rochii de genul te duci!" spune Apollo.
"Și ce? Nu e treaba ta!" spune ea.
"Vă rog, gata!" spun eu. După asta am plecat la palat, unde mi-am luat rămas bun de la tata și mama, Arty, Hermes, Athena și mulți alți. După am pornit, m-am prins de mână lui Apollo, de mine prinzându-se Percy, Annabeth, Grover, Hyperion, Sofia și Afrodita. Am apărut dintr-o dată în Delphi, ciudat, orașul e pustiu.
"Apollo, ești sigur că nu ai greșit locația?" spune Afrodita și își dă ochelarii de soare jos.
"Nu, ăsta e Delphi! Dar ce s-a întâmplat?"spune el. Eu merg puțin mai departe și mă uit la străzile pustii.
" Ceva a trecut pe aici înainte, și este și acum aici! "spun eu și mă uit la câteva urme de târâtură.
" Calisa, nu merge mai departe, cine știe ce e pe aici! "spune Apollo și mă prinde de mână. Dintr-o dată aud o bubuitură și Apollo mă i-a în brațe. Punându-mi capul la pieptul lui. Era o bucată de acoperiș dintr-o locuință. Ne-am speriat bine de tot. După ce a trecut Afrodita a început să țipe.
" Părul meu se v-a umple de praf!!" spune ea indignată.
"Bucurate că nu a fost ceva mai grav!" spune Annabeth.
"Ce se întâmplă aici?" spun eu.
"Nu știu! Chiar nu îmi dau seama, dar nu-mi place deloc." spune Apollo.
"Ar trebui să ne pregătim armele, în caz de orice!" spune Percy.
"Percy are dreptate, nu se știe ce fiară e aici!" spune Annabeth.
"Orice ar fi, sigur e o reptilă!" spun eu.
"Stai ce?! De unde ți-a venit asta?" spune Apollo.
"Păi uite, Apollo, datele alea pe pământ au putut fi făcute de ceva șarpe sau crocodil, doar că unul care e mai mult monstru." spun eu și el se uită panicat la urme.
"Trebuie să pleci de aici, cu tot cu prietenii tăi!" spune el rapid.
"Ce?! De ce? Nu plec nicăieri!" spun eu.
"Calisa, tu nu ai ce căuta aici, monstrul care e aici e mult mai periculos decât crezi tu!" spune el și își pune mâna pe umărul meu.
"Apollo, nu te referi cumva la......" încearcă să spună Sofia dar eu mi-am adus aminte.
"Python! Jumătate șarpe jumătate dragon, inamicul tău cel mai mare, care păzea oracolul din Delphi, fiind pus de Hera să o urmărească pe mama ta, Leto, tu înfruntându-l cu arcul tău!" spun eu.
"Exact, de aceea nu poți rămâ..... " încearcă să spună dar totul se cutremură, el mă prinde și în fața noastră apare cea mai urâtă creatură pe care am văzut-o vreodată. Era pe jumătate șarpe, pe jumătate dragon și era gigantic.
"I-a uite pe cine avem noi aici? Totuși soarta lucrează pentru toți, nu-i așa, Apollo?" spune el mai mult sâsâit.
"Dacă te atingi de el îți zbor creierii în toate oceanele lumii!" spun eu și mă uit cu mânie la el.
"Oo, dar cine ești tu? Fiica lui Poseidon și a Amfitritei? Văd că ai gura aia prea mare, ce ar fi să o închidem?" spune el.
"Nu cumva să te atingi de ea!" spune Apollo și mă împinge în spatele lui.
"Și ce ai, mă rog, de gând să faci dacă o ating?" spune Python.
"Ai să ai de a face cu mine!" spune Percy și vine lângă mine.
"A, dar tu ești semizeul ăla enervant, Percy, dacă nu greșesc!" spune el.
"Știi prietene? Eu ți-aș sugera o zi la spa, poate și la un salon de înfrumusețare?" spune Afrodita și se uită la el.
"Eu ți-aș sugera să-ți ții gura aia închisă, că de nu nu vei mai avea cu ce să vorbești!" spune el.
"Cumva mă ameninți?! Handicapatule, eu sunt de o mie de ori mai frumoasă decât tine, târâtură urâtă ce ești!" spune ea pe un ton pițigăiat.
"Cucoană mai bine taci, că de nu ți-am spus ce pățești!" spune el. De undeva din spate Sofia, Hyperion și Annabeth sunt prinși de ceva șerpi de ai lui Python.
"Dă-le drumul!" spun eu.
"Nu prea cred, dar nici cu Apollo nu am să mă lupt, până la urmă am aflat punctul tău sensibil, fata mult mai importantă." spune el și se apropie de mine. Apollo bine rapid la mine și își scoate sabia.
Eu fac la fel dar Python mă prinde de talie cu ghidarele lui și mă ridică sus.
" DĂ-MI DRUMUL CREATURĂ DEMENTĂ CE EȘTI! "spun eu și îi trag cu sabia în cap.
" Stai potolită că de nu te strivesc ca pe un gândac. "spune el.
" Dă-i drumul, ea nu ți-a făcut nimic! "spune Apollo.
" Și ce dacă? Nici eu nu ți-am făcut ceva! Dar tu tot m-ai distrus. "spune el.

Va urma....

Un capitol cam scurt dar mna.... Sper să vă placă! Ce credeți? Vor scăpa cu viață din ghiarele lui Python sau v-a fi mai rău! Bye! ❤️ 😃
Media: Câinele infernal