Nimic nu mai e ce a fost,
Cândva parcă totul era frumos.
In trecut nu eram supărăcioși,
Dar toți sunteți niște mincinoși.
Am avut încredere ca la sfârșit să fiu trădat,
Acum te fute grijă că n-a s-a meritat.
Nu e vorba doar de tine este și de noi;
Când eram copii ieșeam afară prin vânt și ploi, ne făceam de noroi;
Acum aruncăm cuvinte grele-n noi.
Dintre atâția prietenii tot atâția-mi sunteți falși,
"Ai 170 de followers!" Ha, mă lași?
Cu ce mă încălzește acești ani grei?
Cade maturitatea pe umerii mei,
Cu ce să mai râd când vin probleme peste ei?
Peste părinții mei;
N-am avut ce-a mai bună educație,
Merită întradevăr o declarație.
Doi plecați în ceruri și patru pe pământ,
Trei plecați afară și unul a rămas sfăt.
Nu a fost 12 ani din viață dar nu am să mă ascund,
Nu m-a lăsat și m-a ajutat el e singurul motiv pentru care-s pe pământ.
Am făcut prea multe dezamăgiri,
Prea multe filme-n cap;
I-am spus niste cuvinte pe care le-am regretat.
Că orice familie mai are și certuri
Dar în copilărie păreau tabieturi.
Am crescut pe strada cu falși pe care-i numesc frații,
Am copilărit cu ei de nu mai erau alți.
Am mâncat cu ei din aceiași farfurie;
Când eram cu ei totul era o bucurie.
Am rămas la fel de neschimbat, poate monoton,
E adevărat.
Lumea tot îmi zice că m-am schimbat;
Ce? Nu mă mai puteți folosi cum o făceați?
Da sunt arogant, fumat, drogat;
Am făcut și lucruri pe care le-am regretat,
Dar cu toate astea m-am mai reparat.
