Se aproprie anu și eu tot la tine mă gândesc, 2 ani și jumătate, Încă trăiesc.
Poate că nu te-am iubit cu adevărat că eram prea mici doar ce căcat, dar încă țin la tine crede-mă îți dau cuvântul.
Că mi-ai fost călăuză, și nu încerc să bag vreo scuză, nu sunt genu să te mint .. doar scriu o proză scurtă, o poiezie pe hârtie, foaie,
Nici nu mai știu că la ce căcat tot îmi trece acum prin cap nici nu știu cum să scap mă simt ca cel mai mare retardat, ce rahat?
Am mai greșit și eu nu-i vina doar a ta, dar n-am să cred că și regreți, dar doare să știi că ai totul și acum nu ai nimic.
Că din doi îndrăgostiți am ajuns doi inamicii daca ai iubire doar la plic de ce m-ai făcut să mă implic?
Și-mi simt grăța-n vene aducându-mi aminte cuvintele mele;
Și nu cele de ură, răutate sau dispreț,
Cele de regret că pe lângă asta nu sunt ce-l mai bun poet.
Altfel că dacă eram, poate reușeam, să te fac pe tine să continui cu mine,
Aparent văd că ție bine pe când eu plâng după tine;
Poate sunt pizda că vars lacrimi sub cearșaf dar nu pot să mă abțin că și inima mea e praf.
