Spune lumii că-s plecat departe de toate;
Și că fac ce mă taie capul
Nici de cum ca la carte.
Spune-le că se poate dar fără nici un poate.
Când ești singur pe stânci
Să nu începi să plângi,
Nu uita cine ești că ai luptat și încă trăiești.
Te rănești, suferi și zbieri dar recunoaște că încă speri.
Supra numește-mă lup și o să vezi cum pot să lupt,
O să îți arăt că știu să lupt
Și poate și cum să adâncești pe ce-i care te sapă,
Nu îi lăsa, du-te și scăpa.
Când ești lovit destul tare pentru a realizeaza vise ne însemnate.
Spune lumii că unii chiar nu gândesc după tipar,
Doar vin și dispar,
D-asta declar că în viața mea nu sunt un dicționar.
Și mai spune lumii că unii au coloana vertebrala
Și continuă oricât de rău o dau în bară .
Asta ne face să fim optimiști
Să nu stam atât de omiși
Sa luptăm pentru ce ne cuvine.
Să nu ne bazăm pe nimeni,
Să credem doar în noi nu în alți oameni din gunoi.
Norocul apare, bate la ușă
Sună, n-auzi?
Pleacă grăbit.
Deci n-ai timp de nimic
Trebuie sa te prefaci și fericit.
Măcar jumate din viața, jumate ai trăit.
Mai spune lumii că se poate și zâmbi;
Așa că spune-le că de azi nu mai vad sau aud nimic.
Trebuie practic să trec printr-un foc
Sa ajung să nu mai stau pe loc
Și să plec de după toc.
O să am sufletul și mintea blindate, păcate
Că după ce mor no să iau nimic după moarte
Toate-s ca niste piese aranjate.
Deschide-ții ochii
Prea mult se doarme.
Și dacă cineva va veni să ne separe iubirea și speranța-s ale noastre arme.
Și avem cu toți vise,
Parcă prea mult permise,
Dar prea puține par putea fi atinse.
Tre' să știm pentru ce trăim,
Să spunem lumii ce dorim
Și ca să reușim nu prea dormim.
Avem prea multe vici
Dar uităm ce ne vorbim.
Spune-le că știm ce vrem să fim să devenim
Și că pentru orice palmă vom plăti.
Așa că lasă ironia,
Ține-n piept armonia.
Aleg să fiu eu chiar și cu banii pe masă.
De asta doar un loc poate fi numit acasă.
Și nu întreba până unde mă duc daca iubesc,
Că-ci sunt capabil să întorc tot pământul invers
Dacă și-mi doresc.
