Traind printre monstrii

Capitolul 2

Cand am auzit am vrut să fug,dar băiatul mă luă pe sus ducându-mă în faţa lui Tom.
-Ce s-a întâmplat,Rania ?Spuse acesta cu aceaşi voce.
-De unde îmi ştii tu mie numele?Spun revoltată.
În momentul acela Tom începu să zâmbească,făcu un semn cu mâna iar Selena în două secunde fusese luată din braţele lui.Acesta se ridică liniştit de pe scaun,apropiindu-se de mine mângâindu-mă uşor pe păr.
-Scumpo,eu ştiu tot,absolut tot ce se întâmplă în clubul meu.Apoi îşi întoarce privirea spre Selena făcând din nou un semn cu mâna iar gorilele uriaşe o împinse pe exact în braţele lui Tom.
-Draga mea,Selena,am auzit că ai nevoie neapărată de V ! Spuse acesta ironic accentuând ultima parte.În momentul acela toţi vampirii din club se întoarse sper ei,făcând ochii mari,unii ba chiar lingându-se pe buze,alţi şoşoteau între ei că în seara aia va fi distracţie.
Aceasta înghiţi în sec uitându-se speriată la Tom.
-Îmi pari cunoscută,te-am mai văzut cumva pe aici?
Selena nu apucă să răspundă că Tom i-o luă înainte.
-Oh,şi atât de tânără.Încercă acesta să pară înduioşat într-un mod sarcastic.
-Păcat ! Adaugă el iar în colţul gurii îi apăru un mic zâmbet diabolic.
Îi puse rapid mâna după gât muşcând-o repede .După câteva secunde se dezlipi de gâtul ei scoţând un sunet foarte puternic.Firicele mici de sânge îi ieşeau din gură prelingându-se uşor pe barbie apoi pe gât.Mai scoase odată un răcnet puternic apoi o muşcă din nou de gât îndepărtând-o de el zâmbind.
-Mai este vreun consumator de V pe aici?Bun!Spuse aruncând-o pe Selena în braţele băiatului de lângă el.
-Te rog,nu! Spuse Selena cu ultimele puteri.
Băiatul începu să râdă hrănindu-se şi el cu sângele ei.Apoi o aruncă pe podea.
-E a voastră!Exclamă acesta.Câţiva vampiri sări pe ea făcând-o bucăţele.
Toate acestea se întâmplau sub privirile mele care rămân terifiată.
Tom se şterge cu mâna la gură întorcându-se spre mine.Mă uit speriată la el.Se apropie uşor de mine cu privirea fixată în ochii mei care parcă cerşeau milă.Se uită atent analizându-mă din cap până-n picioare.
-Este a voastră!Spuse Tom întorcându-se spre ceilanţi vampiri.
-Cee ?Spun speriată.
-Cum?De ce-mi faci asta?
-Pentru că pot!Adaugă Tom calm apoi afişă un zâmbet tâmp.
-N-ai pic de inimă în tine!
-Defapt am,dar nu prea o mai folosesc de ceva vreme.Spuse înaintând spre ieşire
-Nenorocitule!
.-Cum îşi permite!?
Se auzea din mulţumea prezentă.
-Fă-ţi cruce cât mai ai timp.Îmi spuse băiatul care stătea lângă mine făcându-mă să înghit în sec.
Tom la auzul acestui cuvânt se întoarse cu paşi mici spre mine,apropiindu-se atât de mult încât îi puteam simţi respiraţia.
-O s-o iau ca pe un...compliment.Îmi şopteşte acesta încet la ureche apoi zâmbi uşor în colţul gurii.
-Plecaţi ! spuse Tom care încă se uita fix la mine.
-Am spus să plecaţi,toţi!
-Dar..
-Acum ! spuse întorcându-se spre ei ţipând tare.
În câteva secunde rămăsese doar eu cu el şi băiatul îmbrăcat excentric.
-Unde rămăsesem?spuse acesta întorcându-se din nou cu faţa la mine.
-A da!spuse plimbându-se în jurul meu.
-Aş spune că-mi place de tine,dar aş minţi...şi..spuse apropiindu-se de mine pe la spate.
-Mie nu-mi place sa mint.spuse mai mult şoptind în urechea mea făcându-mă să tresar.
-Ţi-e frică?spuse acesta în timp ce se aşeză din nou pe scaun calm.
Nu îi spun nimic doar mă întorc cu faţa spre el.Tom începu să zâmbească seducător iar în decurs de câteva secunde începu să râdă isteric.
-Ţi-e frică ! Îţi simt cum îţi bate inima din ce în ce mai tare de fiecare dată când mă apropii de tine.spuse apoi se apropie din nou încet de mine.
Îmi las capul în jos spunându-mi că nu voi putea scăpa cu viaţă.Fel şi fel de amintiri îmi vin în minte gândindu-mă pe moment la lucrurile pe care le regretam că nu le-am făcut sau la cele care urma să le fac dar de care eram destul de sigură că nu va mai apuca.Inima începu să îmi bată din ce in ce mai tare la fiecare pas făcut de Tom în direcţia mea.Nu mai puteam să facă diferenţa dintre sunetul paşilor şi cel al inimi mele,atât de îngrozită eram în acel moment.Eram aşa prinsă în gânduri încât nu mi-am dat seama când paşi acestuia s-au oprit. Îi puteam simţi repiraţia rece al celui din faţa mea iar inima mi-o luase de-a dreptul la fugă.
-Dă-i drumul ! Spune Tom cu privire aţintită pe mine, băiatului blond care mă ţinea stâns de mâini.
-Pleacă! Adaugă acesta cu aceaşi privire fixă.Baiatul ce era lângă mine se facu nevăzut lăsându-ne singuri.
Tom stă câteva secunde uitându-se încontinuare la mine.Îmi dau seama că sunt privită iar mâinile îmi incep să tremure.Mă uită uşor la mâinile mele şi îmi strâng pumni rugându-mă ca Tom să nu fi observat asta.
Acesta îşi puse un deget pe bărbia mea ridicându-o uşor.Îmi întoarc privirea în partea dreapta nevrând să-i vad faţa .Tom se încruntă puţin apucând-mă de obraz,întorcând-mă cu faţa spre el obligand-mă să îl priveasc.Când îi întâlnesc privirea rămân terifiată,ochii săi aveau o nuanţă de ciocolată intensă care te face să te pierzi în ei.În privirea lui rece parcă puteai citi puţină căldură,aşa de frumoasă era!Tom scose un mârâit uşor şi îi apăru un zâmbet în colţul gurii.Simţeam cum lacrimile îmi invadează ochii dar nu voiam să par slabă în faţa lui,uitându-mă încruntată la el ,smulgându-mă din strânsoarea lui.Tom mă apucă din nou de faţă dar de data aceasta mai tare împingând-mă în peretele care era la o distanţă de aproximativ 10 m dar n-am simţit nimic,nici măcar podeaua sub picioare decât contactul cu peretele deoarce Tom îşi puse mâna pe umărul meu lund-mă pe sus,de-a dreptu' .Ochii mi se mari instantaneu.