"Hai Alexis, stii ca nu te poti ascunde de mine! O sa te gasesc si in fundul iadului!"
Asta sa o crezi tu. Desi incercam sa par curajoasa, fugeam ca nebuna prin padure, incercand sa evit fiecare copac ce imi aparea in cale. Din cand in cand ma mai uitam in spate, asigurandu-ma ca nu sunt urmarita. La un moment dat am inceput sa ii aud rasul de psihopat. Defapt, asta era el. Un psihopat. Nu mai mi-a pasat de el cand am inceput sa vad iesirea din padure. Fugeam din ce in ce mai repede. Totusi am uitat ceva. El e de o mie de ori mai rapid.
"Voi scapa de tine! Mai am putin!" am strigat din toate puterile mele.
Deodata m-am oprit. Nu mai aveam aer. Tot s-a oprit in loc.
"Ce spuneai?"
Asta e tot ce am auzit atunci cand am simtit cutitul lui in spatele meu. M-am prabusit la pamant. Dupa ce a mai infipt cutitul de vreo 3 ori, m-a intors cu fata spre el.
"Acum o sa te fac la fel de frumoasa ca mine... Doar nu te misca."
Am inceput sa urlu de durere in timpul in care isi baga cutitul in obrajii mei. Imi sculpta un zambet. Asta insemna pentru el sa fi frumos.
S-a mai uitat inca o data cu ochii lui negrii la mine si mi-a soptit: "Somn usor Alexis..."
