Atunci m-am trezit tipand. M-am uitat in jur si am observat ca sunt in camera mea. A fost doar un cosmar... un cosmar prea real. Chiar simteam cum ma durea spatele. Exact in locul in care acel individ si-a infipt cutitul.
M-am dat jos din pat si m-am dus la oglinda. Lacrimi se scurgeau pe obrajii mei. Chiar am plans in somn?! Oricum, acest cosmar se repeta de cateva seri. Poate e ceva semnficativ, prevestitor, dar parca e prea multa fictiune. Parerea mea. Nu cred ca in viata reala s-ar putea intampla ceva de genu. Cred.
Si de aici incepe povestea mea. Ma numesc Alexis Moore, am 17 ani si locuiesc intr-un cartier din Los Angeles. Am o viata normala, parinti/prieteni normali. Mama mea lucreaza ca make-up artist, iar tata ca psiholog. Da stiu, la prima vedere pare o pereche ciudata. Nu e chiar asa. Ma inteleg bine cu ei, fata de alti adolescenti care incearca sa se fereasca mereu de parintii lor. Ma rog.
Am coborat jos unde l-am vazut pe tatal meu uitandu-se la stiri, ca in fiecare dimineata. Cand am vrut sa intru in bucatarie, tata si-a pus atentia pe mine.
"Imi pare rau, dar azi nu iesi din casa."
"De ce?" m-am uitat confuza la el in timp ce arata spre televizor.
"Aseara a avut loc o crima in padurea din apropiere. Pana politia nu il gaseste pe criminal, nu ai voie sa iesi din casa. Fara discutii!"
Cred ca isi bate joc de mine. Din toate persoanele care locuiesc in cartierul asta, taman mie mi se poate intampla ceva? Totusi... Nu e ciudat ca am avut un vis cu o crima... intr-o padure...?
Am intrat in bucatarie si mi-am facut micul dejun. Intre timp, tata a plecat si el la cabinet. Bine ca voi puteti pleca si eu nu. Oricum, am mancat, m-am uitat la tv, am vorbit cu niste prieteni la telefon... Practic, muream de plictiseala. Stiam ca ai mei vor venii tarziu, asa ca am iesit. Ce mi se putea intampla?
M-am gandit sa ma duc prin mall. Sunt multi oameni acolo, ce criminal s-ar gandii sa atace acolo? Oricum, nu am stat mult. Dupa 30 de minute eram deja in drum spre casa. Ceva nu era in regula. Eram urmarita.
Un tip imbracat intr-un hanorac alb, blugi negrii si tenisi de aceeasi culoare era pe urmele mele. Nu il puteam recunoaste fiindca gluga era trasa si ii acoperea toata fata. Desi simteam cum inima incepe sa bata de frica, mergeam normal. Ca si cum totul era in regula.
As fii vrut sa ma intorc sa il intreb ce vrea de la mine? Ceva m-a facut sa ma razgandesc. Acele vorbe m-au facut sa imi maresc pasul cu mult mai repede.
"Deci ma visezi?"
Doar atat mi-a trebuit sa aud si sa incep sa fug ca nebuna spre casa. Cand am zis ca taman eu nu o sa fiu victima, m-am inselat amarnic. Visul devenea realiate. Imi repetam doar un singur lucru in minte: o sa mor.
