Partners in crime/VOL.1 Prejudicii din beneficii

Capitolul 3-Adevar sau sfidare

Mi-am deschis ochii cu o durere de cap ingrozitoare. Nu stiam unde ma aflam. Nimic nu-mi era familiar de aici. Ma aflam intr-un pat maroniu cu asternuturi negre si calduroase. In fata patului se afla in birou negru cu mii de hartii pe el. In dreapta sa se afla usa alaturi de un dulap mare si incapator, iar in stanga o fereastra.

M-am ridicat din pat si am observant ca pe noptiera se afla in pahar cu apa alaturi de o pastila rotunda si alba ca spuma laptelui. Aveam o nevoie ingrozitoare de o pastila in acest moment asa ca am apucat paharul cu apa si am pus pastila in gura , simtitind lichidul rece cum aluneca in gatul meu. Am pus paharul la loc si m-am indreptat spre usa, dar imediat am realizat cu ce eram imbracata; un tricou negru ce-mi ajungea aproximativ pana la jumatatea coapselor. In acel moment un val de amintiri m-a plesnit de noaptea trecută. Totul era mai clar acum, dar încă mai aveam câteva întrebări ce mă nelinișteau, așa că am deschis usa și am făcut cativa pasi spre holul pustiu, coborand apoi scarile în liniste și ajungand intr-o sufragerie imensa, sperând sa dau de oameni cunoscuți care sa ma lămurească.

— Te-ai trezit, o voce caldă afirmă. Cum te simti ?

Mi-am indreptat privirea catre Melissa ce statea pe canapea impreuna Helen și încă 2 chipuri nefamiliare.

— Daca tricoul ala este al cui cred eu, atunci o sa dai de belele, Melissa, chicoteste șatenul.

— Oh mai taci, Noah. Nici n-o să afle. Aleg sa nu spun nimic doar sa iau parte silențios la mica "dispută" dintre ei. Am luat un loc intr-un fotoliul neocupat de nimeni și am asteptat în liniste să se mai liniștească apele, iar apoi mi-am făcut curaj pentru a clarifica lucrurile de aseară. Dupa ce Helen mi-a povestit despre toata întâmplarea; nu stiu ce m-as fi facut daca Melissa nu intra in biroul tatalui ei—care e director la școală și ar fi aflat unde stau. Le-am multumit și reamintit ca ar fii bine daca m-ar și aduce și acasa. Nu pot sa-l las singur pe Jack în toata casa aia pustie. El nici măcar nu e în stare să încălzească mancarea la cuptor, dar altminteri sa gătească ceva.

— Te rog, Alison. O sa fie distractiv, iar cu ocazia asta iti poti lua gandul de la toate cele întâmplate, mă roagă Melissa pentru a nu știu câta oară să rămân la petrecere.

— Melissa, nu am haine la mine. Cu toate ca incercam sa le conving ca nu puteam sa raman, mi-am dat seama ca mai mult incercam sa ma conving pe mine ca trebuie sa plec, așa că dupa alte mii de rugăminți am acceptat, spunandu-mi ca Helen îmi va da haine adecvate pentru o petrecere.

Intre timp am inceput sa vorbim și sa radem. Surpinzator, prietenii lor chiar erau de treaba, iar de la o tigara ne-am lungit la 3. Pe unul dintre tipi il chema Caleb. Un adolescent de 1,80, cu par negru venindu-i putin pe față și cu umorul în sânge. Noah era un tip simpatic, un pic mai scund decat Caleb, cu păr castaniu și ochii verzi ca smaraldul. Timpul zbura ca gandul, iar Helen mi-a propus sa mergem pentru a-mi alege haine.

***

— Cred că ți-ar sta mai bine cu asta roșie, te prinde mai bine și iti pune ochii în evidență, spune Helen. Stateam asezata pe pat, iar ea avea în mana 2 rochii ambele destul de mulate pentru gusturile mele. Am ales sa-i urmez sfatul și sa ma imbrac cu rochia rosie ce imi venea pana la jumatatea coapselor. Dupa ce mi-am aplicat fard pe ploape impreuna cu putin rimel, am reusit sa fac un machiaj care sa nu fie atat de strident. Mi-am pus tocurile în picioare, iar apoi am iesit în intampinarea ei.

Cand am vazut rochia verde ce o purta, am ramas uimita la cat de frumoasa poate sa fie. Îi scotea picioarele subțiri în evidență. Sigur mulți băieti au observat asta. Nu ai cum sa n-o faci.

— Arați uimitor, te-ai decis să furi privirea oamenilor azi? mă întreabă retoric Helen.

— Despre tine vorbești ? îi raspund.