Partners in crime/VOL.1 Prejudicii din beneficii

Capitolul 2 - Ramas bun!

Dupa cateva momente bune de așteptat s-a așezat și tatal meu la masă după care am putut manca toți liniștiți.

— Brad, murmură Amanda impingandu-l ușor pe tatal meu. Acesta se uita la ea cu o privire nedumerita, dar imediat ridică precis sprancenele în sus.

— Alison, Jack, ne atrage atentia tata, noi vom fi plecați pentru scurt timp în Kentucky, cu serviciul, iar tu vei fi responsabila cu casa. Dupa ce termina de vorbit își muta privirea pe mine dându-mi de înțeles că eu sunt aceea. Cu toate că Jack este mai mare ca mine, eu sunt cea care e mai matura dintre noi. Mi-am dat ochii peste cap, iar apoi m-am uitat la Jack ce avea un ranjet pana la urechi.

— Nici sa nu te gandești, spun către el știind că avea în gând să dea o petrecere în lipsa părinților.

— Nu știu despre ce vorbești, chicotește, iar apoi ne vedem cu toți de masa noastră.

Dupa ce am terminat masa am ajutat-o pe Amanda sa spele vasele, iar mai apoi, dupa ce își facuseră amandoi valizele și erau gata de plecare, i-am ajutat și le-am urat drum bun.

— Sa ai grija de tine. Îl iau în brate înca o data pe tatal meu, iar apoi pe Amanda. Desi am incercat cat de mult am putut sa ascund faptul ca o disprețuiesc pe Amanda așa mult, uneori nu pot să nu mă strâmb când trebuie să-i arăt afecțiune, desigur doar atunci cand e tata prin preajmă. Mereu a fost acest război silentios între mine și Amanda, întrucât aceasta mereu se gândește numai la ea. M-am rugat atât de mult de tata pentru a îmi plati aceasta școală când ne-am mutat, deoarece va arăta extrem de bine în dosarul meu. Și toate astea din cauză că Amanda îi tot băga aiureli în cap că nu merita banii investiți în mine și că școala asta e o prostie.

Amanda mi-a scuipat un "La revedere", deși se putea simți cu câtă scârbă mi-a aruncat aceste cuvinte în față, am lăsat-o așa și am zis că e mai bine să ma duc la mine în cameră pentru a studia. Am auzit motorul mașinii în semn ca au plecat, iar apoi am intins mâna spre mica mea biblioteca unde am luat cartea mea favorită, nu înainte să mai admir încă o data bibeloul de porțelan în forma de fluture primit de la mama mea.

Mama... niciodata nu-mi puteam imagina că un cuvant atat de scurt are o semnificare asa lungă. Eram o copie fidelă a mamei, aveam acelaș par castaniu și aceiași ochi fermecători. Pâna la vârsta de 5 ani ochii mei au avut aceeasi nuanța ca ai ei—un albastru rar întâlnit, dar pe parcurs s-au transformat într-un maro spre negru. Cu toate că ea spunea că suntem la fel, mereu am fost conștientă de faptul că ochii ei îi întreceau pe ai mei. Știam că zicea asta pentru a mă face să mă simt bine în pielea mea, iar asta am apreciat cel mai mult la ea. Întotdeauna a făcut tot ce i-a stat în putință să-i facă pe cei din jurul ei să se simtă bine, chiar dacă asta însemna să-i pună pe toți înaintea ei, o facea cu mare drag. Sufletul ei era plin de bunătate și dragoste. Atât de multă încât putea să ofere la toata lumea existentă și tot mai rămanea. S-a sacrificat pentru a-mi oferi o viață ce mulți copii de varsta mea și-ar fi dorit-o. A fost un om de neuitat, un om ce rar mai găsești în zilele de azi; un om cinstit, familist și loial.

Acest bibelou îmi aduce aminte de ea deoarece fix cu o zi inainte de acel accident nemernic de motocicleta mi l-a daruit. Încă îmi amintesc când s-a întors din Mexic; acesta fiind și locul unde se afla cei mai multi fluturi. Mi l-a făcut cadou și mi-a spus ca la momentul potrivit, cand ea nu o sa mai fie, o sa vina sa ma viziteze sub forma unui fluture ce natura i-a stropit aripile cu cele mai frumoase nuanțe de albastru. De atunci încă aștept momentul în care o să se înfățișeze sub forma celei mai blajine creaturi.

Gândurile mi-au fost întrerupte de o muzică acoperite de râsete ce m-au făcut să-mi scot nasul iritată din cartea pe care o citeam și să mă duc jos să vad ce se întâmplă. M-am ridicat nervoasa din pat și m-am indreptat spre sursa de sunet înjurând-l pe Jack ca asculta din nou muzica data la maxim. Dar cand am ajuns jos am ramas fără cuvinte văzând vreo 6 baieti și 4 fete îmbrăcate vulgar pe canapea și pe fotolii în jurul mesei de sticla cu sute de doze de bere lângă alaturi de alte prostii. L-am prins pe Jason de umăr , el intorcandu-se fără nici un stres spre mine.