Jurnalul unei fete de 14 ani

Capitolul XI

Ziua urmatoare, 20 noiembrie, dupa cursuri, nu mai veni tatal Marei dupa ea, asa ca, s-a gandit sa treaca pe la scoala lui Stefan, ca doar era in drumul ei spre casa.

Ajunsese la fix, el chiar atunci iesea din scoala... In strigase.

-Stefan!

-Da?!

-Hei, am ascultat mesajul?

-Da...imi pare rau ca ti am facut probleme... Nu asta era intentia mea pitico! ...Aa si apropo, ei sunt colegii si prietenii mei, Rares, Radu, Seby, Cristina, Bianca si Raul.

-Hei guys! Incantata! Eu-s Mara!

-Si noi suntem-spuse Rares.

-Ei bine, ne lasati 2 minute, putin singuri, va rog?-spuse Stefan

-Daaa! Cum sa nu?-exclama Cristina

-Te rog mult sa ma ierti, dar chiar n-am avut cum sa-ti spun ce se intamplase... Si sper sa ma ierti... Stii..eu chiar tin la tine fainule!

-Ce dragut! Si eu la tine pitico! Te iubesc mult!

-Si eu..chiar daca ne stim de 2 zile si am si trecut deja prin niste situatii...

-Pai, situatie aia, ne-a apropiat mai mult!

-Ioii! Ce dragut! Ei bine, eu ar cam trebui sa plec ca mna...

-Ok pitico! Vrei sa te conduc?

-Mi-ar placea, dar tu esti cu prietenii tai si mna..nu cred ca ar fi bine, mai ales ca mna..stii tu...

-Ok! Hai sa te imbratisez!

-Bine fainule!

Cei doi se apropiasera unul de celalalt, se imbratisasera lung, iar apoi..in loc de pupatul pe frunte, Stefan, ii sopti la ureche:

Pitico! Din prima clipa cand te-am vazut, am simtit ca e ceva special cu tine, si mi-ai placut, a fost dragoste la prima vedere.. Nu stiu daca e reciproc, dar vreau sa stii, ca eu te iubesc mult de tot! ❤

Si apoi s-a apropiat incet de gura ei, Mara intelegand ce avea de gand el, ii aproba dorinta de a o saruta, din priviri.

Iar cei 2 se sarutasera.

A fost asa magic!