~Intre doua lumi~

~BLESTEMUL~

        Dupa un drum lung ,ajunsesem la Londra . Totu era parca desprins dintr-un vis. Nu imi venea sa cred ca am ajuns si ca voi locui cu tata . Cand am coborat din masina sa il ajut pe tata sa care bagajele in casa si eventual in camer mea , m-am tamponat din gresala de o batrana tare ciudata . Toti fiorii ma cuprinsesera din cap si pana in buricul degetelor. Batrana avea o fata infioratoare: ochii cu care te putea ucide doar dintr-o privire erau albastrii spre verde , pielea ii era zbarcita, buzele erau subtiri si crapate si nasul coroiat. Batrana a inceput sa imi spuna ceva care se asemana cu un blestem :

- En grusom forbandelse at røre dig, at du har misbrugt en hjælpeløs person!

-Ma scuzati! 

-Nu ma atingee!!! a urla ea la mine.

-Nu trebuie sa va agitati ,nu sa intamplat nimic!

Apoi a fugit uitandu-se in continuare la mine cu o fata foarte suparata la mine. Aceasta intamplare nu mi-a dat pace toata noaptea, dar eram si tare fericita ca aveam o camera frumoasa cu tapet mov inblanit, cu covor mov si pufos, cu pat mare si cu perdeluta, cu draperii mov si perdele lila ,cu plasma ,cu mobila alba si lucioasa.

Era patru dimineata si eu  nu mai adormisem, ma tot gandeam la acea intamplare oribila ce mi se  intamplase dupa-amiaza. Eram speriata. Daca batrana aceea era o vrajitoare? Daca m-a blestemat ? Sunt foarte multe intrebari fara raspuns. Oare voi gasii vreodata raspunsul? Daca nu e nimic si ma agit ca o proasta? Daca e ceva foarte serios? Daca nu voi scapa niciodata de acest blestem si voi muri in cele mai mari chinuri? Oare ce se va alege de mine? Asta a fost ultima mea intrebare si apoi am cazut intr-un somn adanc. Am visat ca eram tare bolnava si intrasem in operatie si docrorul era... era... era chiar batrana. M-a trezit "scumpa mea mama vitrega" spunandu-mi ca nu poate sa isi savureze linistita cafeaua din cauza mea pentru ca eu visam urat si tipam si pe ea nici macar nu o interesa, dar ma bucur ca ma trezit .

M-am trezit confuza ,nu stiam daca ce am visat era adevarat sau doar eram inbaracata pur si simplu intr-o pijama de spital si plina de sange . O simteam aproape, din ce in ce mai aproape de parca ar fi stat in spatele meu . M-am intors usor pentru a vedea daca am innebunit sau visam inca. In spatele meu nu era nimic insa in fara da. M-am speriat atat de tare incat vecinul a venit sa spuna ca ear ora de liniste. Eu chiar o vazusem ,cred... 

-Doamne , oare asta o sa mi se intample mereu? Eram ingrozita. Am vazut-o putin ,dar a fost de ajuns sa ma sperii. Poate ce mi-a spus ieri e chiar un blestem... 

OK CAM ATAT PENTRU ASTAZI NU UITATI SA RAMANETI MEREU CU OCHII IN PAT... PAT...PATRU. TRANSMISIUNE INCHEIATA BY TYPICAL GIRL .