1 Ianuarie 2020, prima zi din an.Pot spune ca am început anul cu stângul.Este prima zi din an, ar trebui sa ma simt bine, încrezătoare, plină de speranța, de fapt ma simt doar foarte naspa, atat.
00:00 am început anul cu focul de artificii și cu lacrimi in ochi datorită lui.Ma gândeam la el pana și atunci, da.Ma uitam la cer și plângeam.Totul a fost ok, am reusit sa ma liniștesc și sa nu ma mai gândesc așa mult.
04:35 primesc mesaj de la el.Imi urează "la mulți ani" și sa am un an bun.Ii raspund, nu-mi Răspunde inapoi.
Toată ziua ma uit sa văd daca îmi da vreun mesaj, daca ma suna, daca da vreun semn.Nimic...
16:03 cedez și îl sun.Vorbesc putin cu el și asta-i tot.
Am tot sperat ca voi putea sa trec peste, ca îl voi uita.Au trecut 5 luni. 5 luni in care am fost in brațele altora, făcându-mi de cap cu fetele mele la mici ieșiri in cluburi....L-am uitat?Nu.Il urasc după tot ce mi-a făcut?Nu.Il mai iubesc?Da.
In tot acest timp, m-am tot rugat sa se întoarcă la mine.Dumnezeu ori nu mi-a auzit rugăciunile, ori...are alte planuri mai bune cu mine.
**Totul a început acum doua săptămâni când am reînceput sa ieșim.Nu mai vorbisem de ceva timp, aproape ca îl uitasem, pana sa îl văd din nou.Pana sa îmi dea din nou lumea peste cap.Pana sa îmi dau seama din nou ca îl iubesc și nu îl pot uita...A început sa îmi dea speranțe, nu stiu daca erau false sau nu, dar erau speranțe.Mi-a spus ca încă mai simte ceva pentru mine, dar atunci...de ce mai sta cu ea?!De ce....este atat de indecis ce vrea?Cred ca ne vrea pe amândouă.Dar diferența dintre noi doua este ca eu îl iubesc si as face orice pentru el, iar ea doar îl place.
Sper doar ca Dumnezeu nu ne apropie de fiecare data doar pentru a ne răni.Sper doar ca are planuri cu noi.Impreuna.
