In 2 ani de zile am plans atat de mult...datorită lui.Nu îl învinuiesc.Uneroi plângeam din cauza prostiilor mele.Alteori, plângeam din cauza prostiilor lui.
Aveam atâtea planuri, atâtea promisiuni, iar când a plecat de lângă mine, a luat și toate promisiunile cu el.Ma uitam la ele cum se destramă sub mine și ma rugam sa ma ia inapoi de mana și sa luptam in continuare.Asta nu s-a întâmplat...M-a lăsat sa ma înec singura intr-o balta de lacrimi, cu o inima zdrobită și un suflet rănit.Sufletul îmi plângea zilnic.Am încercat un timp sa ascund asta, dar am răbufnit.Am început sa plâng de față cu oricine, sa vorbesc despre el cu mulți.Cand vorbeam despre el, era momentul când ma simteam in sfârșit vie, daca pot spune așa.
29 Decembrie 2019
Am ieșit afara cu el, in jurul orei 23:00.In casa am intrat la 23:50.Eram cu prietena mea cea mai buna, rămăsese la mine peste noapte.M-am schimbat in pijamale și m-am ghemuit cu picioarele la piept intr-un colț al patului.
"Ți-e dor de el...."
Nu i-am răspuns.M-am uitat in jos.Avea dreptate, nu îmi era dor atunci, sufletului meu ii era dor de sufletul lui.
