05.12.2017
Trebuia sa vina la mine la liceu sa ne întâlnim.Luasem pauza, aveam matematica, plecasem de la ora ca sa ma întâlnesc cu el.Eram in fata Porții și l-am sunat ca sa ma conving care este el.Cand l-am văzut, primul meu gând a fost:"Speram sa fie el!".
Am mers sa ne plimbam.Eram atat de emoționată, inima îmi batea atat de repede și ma durea stomacul atat de rău...simteam un gol in mine.Erau fluturi?!Erau fluturi, da...
Timpul cât am stat cu el, a fost magic, cu toate ca doar am stat pe o banca și am vorbit.Simteam pentru el ceva ce nu simțisem niciodată, simteam ca el...el este al meu, destinul meu.Era pentru prima oara când ne întâlneam și simteam atâtea pentru un străin!Pentru un străin!!
Am decis sa avem o relație din prima zi in care ne-am cunoscut.Nu îl știam deloc, abia ii știam numele și liceu de unde venea.A fost o mare provocare pentru mine.El și acum a rămas o provocare pentru mine.
M-am îndrăgostit de el atat de repede...nici nu stiu cum...aveam anumite presimțiri in legătura cu el, de care nimeni nu a știut și nici nu știe.Nici măcar acum.Nici măcar el.Am ajuns sa îl iubesc enorm.A ajuns sa fie omul pentru care m-as sacrifica pe mine.
Au urmat săptămâni frumoase, in care venea in fiecare zi la mine la liceu și ma aștepta.Statea ore in frig, doar ca sa ma vadă câteva minute in pauze.A știut cum sa ma facă sa ma atașez atat de mult de el.Iar Dumnezeu a știut cum sa ma facă sa ma îndrăgostesc de el.Stiti cum este, nu alegem pe cine sa iubim, pentru cine sa avem sentimente, pentru cine sa ne sacrificam sufletele....
