S-au tulburat apele timpului
La vederea nălucii de iubire.
Şi cedează tencuiala zidului
Sub neaşteptata ta revenire.
Însă...
Nici gândul nu s-a gândit
După ce ani de tăcere am sădit
Că şi a ta cămaşă-i ruptă
Acoperind însă o inima coruptă.
De ce nu ai rămas acelaşi ideal
Mai bun decât visul meu ireal
Ci în păcat ai căzut, te-ai deşirat,
Nu mai eşti curat, de admirat.
Amorţeala mi-o spulberi
Mintea mi-o sminteni
Speranţa mi-o sădeşti
Inima mi-o înaripezi
Şi totuşi...
Te-ai întors schimbat.
