If I die

Capitolul 7

A început să plouă. Sunt în mașină și cred că o să-mi explodeze capul dacă mai stau mult pe acest scaun. Singurul gând care mă împiedică să opresc mașina în mijlocul drumului e acela că aproape am ajuns acasă. Vreau să uit de tot și de toate cel puțin pentru o scurtă perioadă. Vreau să mă relaxez.

Ajunsă acasă mă pun pe canapea, mă învelesc cu o pătură călduroasă și pornesc televizorul. Este deja ora 13:00. Azi, Yeosang va sta până la 22:00 la sediu ceea ce înseamnă că am toată casa la dispoziție.

După 2 ore

"-Ce final mai e și ăsta? Până la urmă ei doi s-au reîntâlnit sau nu?! Nu! Nu e bine! Trebuie să fie și partea a doua!"comentez eu la finalul filmului pe care tocmai l-am vizionat. Cu toate că e unul vechi, e foarte reușit. Finalul e în ceață, dar acesta îmi dă posibilitatea să îmi imaginez eu ce se va întâmpla cu personajele. Asta-mi place.

"-Nu este partea a doua. Am căutat și eu."

Ce naiba? Cine e?E o voce de bărbat. Yeosang nu e. N-am mai auzit-o până acum.

Cineva a intrat la mine în casă. De când e aici? Sau mai bine zis, unde naiba e? Sar de pe canapea și mă îndrept spre bucătărie. De acolo venea vocea. Îmi întind mână spre măsuța pe care mi-am lăsat pistolul, dar nu mai este acolo.

"-Cine ești?! Cum îți permiți să intri în casa mea?"

"- Așa cum tu îți permiți să vii la un necunoscut cu mâinile goale."spune și sare de după ușă cu o tavă de mancare.

Doamne...de unde ai apărut frumusețe?! Cât ești de....perfect!!Gata! Hyun, concentrează-te! A intrat în casa ta fără vreo permisiune. E un intrus!

"-Tu știi cine sunt eu?"

"-O tipă care se uita la un film în timp ce eu o priveam. Nu?"

Heh,e frumos dar cam încet la minte.

"-Nu."

"-Atunci?"

"-Coșmarul tău!"

Îl iau pe sus, el rămânând socat la vederea reacției mele. Chiar credea că nu pot să ripostez? Tipic.
Îl pun pe un scaun și-i pun o pereche de cătușe. Aduc niște sfoară și îl înfășor pe băiat. Asta a fost prea ușor.

"- Numele și motivul! Și fără jocuri. Ai văzut ce pot face!"

"-S-au inversat rolurile. Mă numesc Kim Hwan. Am fost trimis de Jae să se asigure că ești bine. Te poți calma acum."spune și îmi arată buzunarul de la piept. Îmi bag mâna în micuțul buzunar și scot un ecuson. Într-adevăr e cine zice că e."Când Jae mi-a spus că e posibil să reacționezi ciudat, nu m-am gândit la asta."

"-Oh... Scuze! De când ești aici?''

Încep să-l dezleg.

"-De aproximativ 30 de minute. Mi-a fost foame,așa că am pregătit masa. Vrei să mănânci?"

"-Da."

                                   ...

"-La ce te gândești?" mă întreabă Hwan, văzând că mai mult mă joc cu mâncarea decât s-o mănânc.

La nemurirea sufletul. La ce mă pot gândi? Nu-i logic că la ce s-a întâmplat în ultimile zile?

"-Greu de explicat. Dar tu? Nu te-am mai văzut până acum. Din ce echipă ești?"

"-Încă nu fac parte din una. Sunt un agent nou aici, dar am fost într-o echipă de agenți montani. Noi trebuia să găsim ascunzătoarea unor hoți în muntele Seoraksan."

"-Trebuia? Nu ați reușit?"

"-Ba da. Am reușit. Acesta e motivul pentru care m-au trimis aici. E ca un fel de promovare."

"-Ce legătură ai cu Jae? Îl cunosc destul de bine și nu îmi amintesc să fi pomenit vreodată numele tău."

"-Ești suspicioasă în privința mea?"spune tânărul din fața mea, înfulecând o bucată din sandwich.

"-Nu, sunt doar curioasă de ce te-a trimis fix pe tine să se asigure de starea mea."

"-Ne cunoaștem din copilărie. Suntem prieteni buni. Am dat ambii la Academia Militară, dar am fost repartizați în locuri diferite după absolvire. Nu ne-am mai văzut de când lui i-a fost dată o nouă misiune: să instruiască o echipă. Polaris parcă se numea. Cred că din acea echipă faci și tu parte,nu?"

"-Da. Când ai ajuns în sediu?"întreb, fiindu-mi oarecum rușine de ceea ce se întâmplase zilele trecute.

"-Ieri. Și da, știu ce s-a întâmplat. Felicitări!"

"-Ămm, pentru ce? Ne-a scăpat singurul membru prins din clanul GENIUS, Wooyoung, Taeyong, Jennie și Baekhyun au fost răniți, iar unul dintre agenți a fost ucis. Nu cred că suntem demni de felicitări."

"-Vă felicit pentru curajul de care ați dat dovadă. E greu să ghicești posibila locație a unui criminal, să-l prinzi, să-ți vezi prietenii suferind din cauza unui psihopat și să te sacrificii pentru ai-ți salva colegii de echipă. Când mi-a povestit Jae despre această situație, nu mi-a venit să cred. Chiar vă felicit. Mai ales pe tine, Hyun Woo. Jae mi-a spus că și tu ai puteri. Îmi arăți, te rog?"

Ok, ce-i asta?! Tocmai ma întrebat de puterile mele?! A venit aici pentru ce? Sigur nu pentru a vedea starea mea psihică. Jae, de ce i-ai spus?! Te vei confrunta cu mine imediat după ce îi dau foc lui Hwan.

Nu e bine. Prea multe emoții negative. Trebuie să mă calmez. Mă ridic de pe scaun și merg să-mi iau un pahar cu apă. Hwan pare trist. Bine că nu pare mort.

"-Desigur, dacă nu vrei nu te oblig. Doar voiam să mă conving că mai e cineva ca noi..."

Scuip apa.

"-Stai! Ce? Ai și tu puteri?"

"-Mâhm!" băiatul dă din cap afirmativ.

Asta-i prea de tot. Mai întâi Taehyung și povestea cu He Ri, apoi Jae îmi spune că și el e ca mine, iar acum băiatul ăsta, care a apărut de nicăieri, zice că și el are puteri. Ce urmează? Să-mi spună Yeosang că poate citi gândurile oamenilor,nu?

"-Chiar pot face asta, surioară!"

"-CEEE?" Yeosang stătea în fața ușii de la bucătărie. Cred că leșin.

                                   ...

"-Lăsați-mă să-nțeleg! Deci tu, Yeosang, ai putut face asta din totdeauna și.."

"-De fapt..." mă întrerupe Yeosang, dar eu ridic degetul arătător, făcându-l să tacă și continui să spun ce am de spus.

"-..și tu, Jae, ai știut de el? Pe bune?! Ai un prieten la fel ca noi și abia acum ne spui? Cine mai are puteri? Sau mai bine zis, cine n-are?"

"- Hongjoong din Dark...Aleen din Killer și ămm..." se vede cu ochiul liber că evită numele celei de-a treia persoană.

"-Jae! Spune-i!" îl îndeamnă Yeosang, realizând că nu va scapă dacă nu aflu ce ascund.

"-Off...bine. Sohee are și ea puteri. Poate detecta sursa unei boli doar punând mână pe bolnav. Mulțumită?"

"-Foarte! Acum, Yeosang ce voiai să spui?"

"-Nu am putut face asta din totdeauna. Mai știi accidentul acela de motocicletă? Când m-am trezit la spital credeam că înnebunesc. Puteam să aud fiecare gând al medicilor. A fost groaznic..."

"-WOW! Nu m-am gândit niciodată la asta! Aproape jumătate din echipă ascunde același secret. Iar eu care mă gândeam cum va reacționa Sohee când îi voi spune adevărul... Cine altcineva mai știe de noi?"

"-Am încercat să nu se afle. Momentan cred că nimeni, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să rămânem vigilenți. Discuția asta nu a existat, bine?"

"-Bine!"