If I die

Capitolul 8

După ce Jae și Hwan pleacă, Yeosang mă cheamă în sufragerie.

"-Ce e?" spun ușor iritată de toată tărășenia asta.

"-Uite!"

Yeosang îmi arată o vază spartă. Își ridică mâinile și face vaza să plutească. Pocnește din degete și bucățile de ceramică ale vazei încep să strălucească, apoi, într-o fracțiune de secundă, vaza e ca nouă.

"-WOW! Deci nu ți-ai mai dus telefonul la reparat,nu? L-ai reparat tu! Nu credeam că am un frate așa secretos!"

"-Hm...ce pot zice? Dacă tot am un dar aparte, de ce să nu-l folosesc?! Tu ce puteri ai?"

"-Spune-mi ceva enervant! Orice!"

"-Bine. Ți-am distrus bluza primită de la Siyeon..."

"-CE-AI FĂCUT?"

Și "magia" începe. Ochii îmi devin negri. Părul îmi arde. La propriu. Văd cum venele se înroșesc și vârfurile degetelor mă gâdilă. Îmi deschid palma și o bilă de foc se formează. Yeosang a încremenit.

"-Glumeam! Nu ți-am stricat-o! Te rog revino-ți!"

Parcă cineva a aruncat cu o găleată de apa pe mine. M-am "stins".

"-De faza cu părul nu știam. Mai vrei să vezi ce pot face?"

"-N-Nu!"

"-Păcat. Celelalte două puteri sunt mai inofensive."

"-Celelalte două? Ai trei?"

"-Da. Pot să plutesc, dar nu știu cum să activez puterea asta, și mă pot teleporta. Alege o destinație!"

"-Vreau zăpadă! Du-te la Polul Nord!"

"-Îmi doresc să fiu la Polul Nord!"șoptesc și închid ochii. Din nou acea senzație stranie de schimbare a locului mă învăluie. Covorul călduros din sufragerie se transformă în zăpada rece o unui pământ înghețat. Deschid ochii încet, dar îi închid înapoi din cauza ninsorii. Mă aplec să i-au puțină zăpadă și rostesc cuvintele de întoarcere.

"-Deci nu cred! Asta chiar e zăpada?!" strigă Yeosang, sărind în sus și-n jos ca un copilaș.

"-Nu. E din frigider. Parcă ai fi un copil. Normal că da! Nu ți-ai dorit zăpadă?!"

"-Ești cea mai tare,surioară!"spune și mă îmbrățișează. Eu răspund la îmbrățișare.

"-Și tu, frățioare, și tu!"

                                   ...

Autorul povestește.

Conversație telefonică:

"-E în echipa Polaris de la Forțele Speciale Coreene. Am vorbit cu ea. Cred că planul nostru va da roade."

"-Bine. Bravo,Taehyung. Cine mai are puteri din sediu?"

"-Am aflat că fratele ei ar deține două tipuri de puteri."

"-Yeosang... Altcineva?"

"-O fată din aceeași echipă, Sohee parcă se numea, o fată din echipa Killer și un băiat din echipa Dark. Ceea ce ma surprins e că fix generalul care are în grijă echipa Polaris are puteri. E Alka."

"-De la cine ai toate aceste informații?"

"-Îl mai știți pe Kim Hwan? Este prieten cu Park Jae-Hyung, generalul. Să zicem că l-am convins să ni se alăture."

"-De câte ori să-ți mai spun că metoda ta de convingere e cam...brutală?"

"-Unii doar așa pot să înțeleagă. Și vă rog, domnișoară He Ri, eu sunt un Gardian. Cu asta mă ocup."

Conversație telefonică încheiată

Hyun Woo a avut întotdeauna un loc important în inima lui He Ri. Cu toate că era cât pe ce să o ardă de vie, nu a putut să o uite. Namjoon a născocit un plan cu care, după spusele lui, Hyun Woo ar trebui să i se alăture și să nu i-a razna. La început, He Ri nu a fost de acord cu planul, iar timp de 2 luni Namjoon a încercat să o convingă.

   Un tânăr Amaris, Althea sau chiar Alka instabil emoțional poate cauza un dezastru uriaș în locul în care se află. Nu-l va interesa pe cine ucide sau ce distruge pentru a ajunge la persoana care i-a făcut rău. Va face orice. De aceea He Ri nu a acceptat din prima. Miza este prea mare, dar dorul o macină. O mănâncă de vie.

"-Ne vom revedea curând, Hyunie!" tânăra șopti, câteva lacrimi căzându-i pe obraji. Realiză că metoda prin care Hyun avea să afle cu ce se ocupa ea de fapt și la ce va fi pusă să facă dacă nu va accepta o va distruge. Nu va mai fi prietena ei. Va fi dușmanul ei.

Știu, capitolul ăsta e cam scurt, dar aș vrea să știu ce părere aveți voi despre cartea asta. Vă place?