TERROR. Asylum (H.S)

2. "Băiatul cu ochii verzi"

        Capul mă durea îngrozitor, iar mii de zgomote din jurul meu mă îndemnau să mă trezesc. Clipesc, privirea fiindu-mi încețoșată, dar încet – încet, mi-am revenit. Uitam un lucru esențial : Unde mama dracului mă aflam?

        Amintirile dau năvală, iar eu mă înfior gândindu-mă la chipul înfășurat în sârmă ghimpată. În cazul meu încercarea moarte are. Întorcând privirea, am dat de omul cu sârma ghimpată. Am vrut să fug, dar eram legată de un fel de stâlp, sau ce mama dracului e ăsta. Veni lângă mine, se lăsă pe vine și pur și simplu mă privea sau mă studia. Se uita la mine de parcă eram nu știu ce zeitate. Ridică mâna și o aproprie de fața mea, eu dându-mă din instinct mai în spate. Oricât de tare în gură aș fi, omul ăsta mă sperie ca dracu'. Reuși cu vârful indexului să îmi atingă maxilarul și începu să și-l plimbe, simțindu-mă scârbită. Mă atingea de parcă aș fi din porțelan, nu din oase umane. Un mormăit gutural plin de durere l-a întrerupt din a mă admira. S-a ridicat întorcându-se spre o masă , pe care abia acum am observat-o, pe ea aflandu-se o ... o persoană. Un băiat, cred. Plin de sânge și de dureri. În ce dracu m-am băgat? Cred ca m-am întrebat asta de vreo zece ori, dar sincer acum, puteam sta acasă, uitându-mă la un film horror cu cana mea Micky Mause. Dar nu... eu trebuia să-mi ascult șeful și să fac rost de o mega-poveste, și uite cum merg eu spre moarte, în loc s-o las pe ea să vină la mine.

        Când a ajuns în dreptul mesei, a scos un cuțit din “colecția lui” , pe care o ținea la curea. Era unul mic și fin, pe care l-a înfipt în pieptul bărbatului ce scotea sunete de disperare, sângele țâșnind cu viteză din pieptul lui. Am țipat din cauza fricii. Și nu pentru mine, ci pentru băiatul ce îndură toate astea. Adică, mai bine el decât mine, dar ce a făcut? Cu ce este vinovat?

        Când mi-a auzit țipătul, s-a întors spre mine. Gata, mi-a venit sfârșitul...Fir-ar, am uitat să-mi hrănesc pisica! Iartă-mă,  Chucky! Acum  că mă gândesc, ce a fost în capul meu? Nu trebuia să-mi numesc pisica după păpușa ucigașă.

        M-am trezit din gândurile mele - gânduri care nu prea își au locul în momentul de față -  când în fața mea a apărut o injecție. Am închis ochii crezând că mă va înțepa. Mi-e frică de el ca dracu' de tămâie! Însa el doar mi-a  zâmbit - cred -  și s-a întors  la acea persoană, trăgând cortina.

       După ce nu l-am mai văzut, am început să respir. Nu îmi dădusem seama că  îmi ținusem respirația în tot acest timp. Pentru numele lui Dumnezeu, trebuie să plec de aici! Asta dacă nu vreau să stau ți eu pe masa aia și să îmi fie cuțite înfipte în piept. Bine Evyanna, folosește-ți chestia aia pe care tu o numești creier și încearcă să scapi de aici.

        Am început să îmi rotesc privirea prin cameră. Eram înconjurată de cadavere. Genial. Chiar genial. Mi-am lăsat capul pe spate oftând. Am încercat să îmi mișc mâinile în speranța ca frânghia aia nenorocită să cadă, dar niciodată nu se întamplă ce vreau eu. De exemplu, am vrut să intru aici ca să fac niște poze, și eventual să iau niște notițe, nu să fiu capturată și destinată morții. Dacă știam că asta se va întâmpla, aș fi zic nu, mulțumesc frumos.

        Mi-am adus capul înapoi în poziția inițială și am văzut ceva ce sclipește pe un cadavru. M-am uitat mai bine și am văzut că în buzunarul lui era o lamă. Perfect!

        Cum puii mă-sii ajung eu acolo? Am 1.65, iar cadavrul nu e prea departe, oare dacă aș face pe Elastica aș reuși? Încercarea moarte n-are! Aa, nu cred ca am să mai folosesc replica asta de acum în colo. Am încercat să-mi suprim scârba când am atins cadavrul cu piciorul, și lama a cazut. Am tras-o mai aproape de mine. Pasul unu făcut, acum pasul doi : cum dracu duc lama la spate?  Sunetele de durere din camera alăturată au început să se amplifice, dar nu erau aceleași. Pun pariu că e altă persoană. Doamne, cât de…nici nu știu ce să spun. Este dezgustător, sadic, morbid!