Inocenta Purpurie

Colegul cel nou(1)

Tsume POV

Brrrrrr.......Brrrrrrrr.......

-Of ceas tembel....oprestete......Haaaaa alta zi alta lupta contra pedofililor si batjocura la adresa mea. Hey am uitat sa ma prezint sunt Tsume Murasaki, am 18 ani si la momentul actual traiesc intr-un apartament nu foarte mare. Parintii mei sunt mereu plecati, nu apuc niciodata sa ii vad, daramite sa le vorbesc. Am hotarat sa locuiesc singur deoarece asta mi sa parut cea mai buna optiune. Nu sunt foarte inalt si sunt destul de slab. Nu sunt chiar schelet am ceva forme, dar asa sunt eu. Am parul mov cu multe suvite albastre, nu e foarte lung si am o tunsoare de ai zice sa sunt emo deoarece bretonul imi acopera ochii aproape in permanenta, ochii mei sunt destul de ciudati parca te-ai uita intr-un ocean de nuante de albastru nu la o pereche de ochii. Pielea mea e destul de alba dar nu ca as fi bolnav dar asa m-am nascut. Singura placere ramasa in viata acum ar fi doar muzica. Doar ea ma linisteste, ma detaseaza de lumea reala in care sunt batjocorit si ma trimite in lumea mea linistita in care exista cineva care sa ma placa si sa ma iubeasca asa cum sunt. Revenind cat de cat la realitate, ma ridic lenes din pat si incerc sa imi ,,tarasc", corpul catre dus. Odata ajuns in baie m-am  eliberat de greutatea pijamalelor aruncandule in cosul pentru rufe. Intrand in cabina de dus, am dat drumul la apa calda lasand-o sa imi dezmierde fiecare parte a trupului. Ooo.. era sa uit am mentionat mai devreme ca sunt victima multor avansuri ale pedofililor si a batjocurei deopotriva. Paaaiiii... lucrurile stau cam asa.... inca din clasele primare nu am reusit sa ma integrez in niciun colectiv, am fost mereu tipul inchis in el care nu vorbea cu nimeni, asta si look-ul meu care multora li se parea prea ciudat. Dar atat despre mine trebuie sa ajung la scoala, chiar daca este la doar 20 min de mers pe jos. Un mic-de-jun rapid si imbracarea. Dupa tot acest ritual de trezire mi-am luat ghiozdanul si am iesti pe usa, asiguranduma ca nu uit sa incui usa. Am percurs culoarul pana la lift, stau la etajul 6. In timp ce liftul cobora mi-am potrivit castie in urechii pornind melodia INGLORIOUS de la formatia KERBERA. Sunetul chitarii aceleia imi invaluia trupul desprinzanduma de lumea reala unde ei se holbau la mine, pe buzele lor citinduse cuvintele de batjocura. Azi nu inteleg ce era asa ciudat ma imbracasem normal ...un tricou alb cu cateva litere in japoneza, o pereche de blugi skinny negri si o pereche de conversi mov inchis. Mie mi se parea o tinuta cat de cat normala fata de ce pirtam deobicei, chiar daca in liceul nostru puteai sa porti orice doreai dar cu o limita de decenta. La gat aveam ca deobicei nelipsitul meu cristal de ametist de care nu ma desparteam, bunica mea care ma crescuse pana la varsta de 10 ani mil daduse inainte sa moara. Dobicei la scoala incerc sa nu ma imbrac prea iesit din comun ca sa nu atrag si mai mult atentia decat este deja. In cele din urma ajung si in fata ,,inchisorii" numite liceu. Mi-am croit drum pe culoar spre clasa, ignorand orice soapta la adresa parului meu, a cerceilor din urechea dreapta si a mai stiu eu ce inventau ei despre mine. Toti ma credeau gay...dar eu nu eram asa cei drept nu am avut o relatie cu o fata pentru ca toate erau arogante sau ma urau. Mergand asa linistit, din senin un baiat ceva mai inalt decat mine s-a lovit neintentionat de meu in graba facanduma sa-mi scap rucsacul, din care pe podea s-au imprastiat cateva caiete. Am oftat si m-am aplecat sa-mi strang lucrurile cand observ ca persoana respectiva a facut acelasi lucru. Avea un par negru, nu foarte lung, cam pana la umeri, dar bogat si parea extrem de matasos. Cand mi-am coborat privirea putin am intalnit o pereche de ochii de o culoare superba, un verde precum cele mai scumpe si frumoase smaralde vazute vreodata. Am ramas blocat in frumusetea ochilor sai, aproape nu bagasem in seama faptul ca mana lui o apucase pe a mea, amandoi apucand acelasi caiet.Brusc mi-am retras mana lasandul pe el sa ridice caietul ,,MEU", caietul meu personal cu versuri. Era un caiet destul de sifonat legat cu o ata verde. Baiatul se uita la mine si inamanandumi caietul spune:

-I-imi pare foarte rau ca te-am lovit......serios......Sa stii ca ai niste ochii tare frumosi nu am mai vazut atatea nuante de albastru la alt cineva esti cu adevarat special. Iar parul tau....nu e de un stil cotidian ca ceilalti.