Se lasă seara, se-asfințește,
Amurgul îmi zâmbește.
Aerul se îmbracă în negru,
Iar cerul se mărește. În centru
Luna strălucește.
În negura nopții târzii,
Trăiesc în insomnii.
Cerul închis e furios, iar ancora
Viselor curge și fug. Soarele, umbra
Îmi sunt coșciug.
