Cândva de mult, într-o vilă enormă trăia un bătrân putred de bogat. Pereții vilei erau acoperiți cu aur, tavanul cu argint iar podeaua cu bronz și subsolurile pline cu bogații.
Bătrânul, pe cât era de bogat pe atât era de singur și unicele ființe din viața lui erau elfii domestici. Bătrânul avea deja 90 ani și știa că curând moartea va veni după el. Dar înainte de a pleca cu ea mai avea o dorință. Promise persoanei care va reuși să îl conducă la Creator, jumătate din averea sa. Trecuseră câteva luni și nimeni nu îndrăznise să spună că ar putea să îl însoțească la Creator iar bătrânul își pierduse speranța.
Într-o noapte de iarnă când viscolul de afară nu permitea nici să privești prin crăpătura ușii și nici chiar cele mai mai puternice vrăji nu puteau ține focul aprins in soba, cineva bătuse la ușă.
Elful deschide ușa și o figură neagră cu glugă pe cap intra zgribulită fără să își descopere fața
<<Cine ești?>> întreabă bătrânul.
<<Am venit să te duc la Creator.>> răspunde figura cu fața acoperită.
<<Va trebui să îmi arăți cine ești dacă vrei să îți dau jumătate din averea mea.>> explică bătrânul.
<<Iar tu, va trebui să vii cu mine dacă vrei să îți arăt cine sunt. Nu am nevoie de averea ta bătrânule și nici tu nu vei mai avea nevoie de ea după ce vei ajunge la Creator.>>
<<Dar cine ești?>> mai întreabă o dată bătrânul.
<<Sunt cea pe care o aștepți să vina.>> răspunde Moartea.
<<Și de ce te-aș crede că mă vei duce la Creator?>> o iscodește el.
<<Pentru că nu ai de ales, nu am nevoie de permisiunea ta pentru a te lua cu mine dar astfel aș putea să mă amuz ascultând dorința pe care o vei pune creatorului.>> declară moartea punând pe brațul lui o mână descompusă .
Bătrânul simte că corpul lui este trecut prin viscolul rece de afară și mii de ace de gheata îl lovesc în tot corpul, apoi se vede într-o cameră rotundă și albă. Camera pare să nu aibă nici început și nici sfârșit. Tot ceea ce vede e doar o ceață albă și densă. Doar câțiva pași în jurul lor era iluminat ca într-o zi de vara. Pe măsură ce înainteză camera în fața lor se creează iar în spatele lor dispare păstrând dimensiuni constante.
Într-o margine a camerei este un izvor argintiu iar în loc de apă izvorăsc niște bulgări mari de zăpadă de mărimea unei mingi .
Bulgărul cade pe un platou gri, plat, de piatra și un paloș cade peste el despicându-l în două. O parte din bulgăre cade într-un tranșeu iar cealaltă în alt tranșeu și alunecă in ceața care nu se știe unde duce.
<<Ce sunt acești Bulgări?>> întreabă bătrânul.
<<Sunt sufletele persoanelor care încă nu s-au născut.>> răspunde Moartea.
<<Și de ce sunt distruse?>>
<<Nu sunt distruse, sunt separate în două jumătăți și vor aparține a două persoane care pe pământ se vor întâlni și sufletele se vor reuni.>>
<<Și ce se întâmplă dacă jumătate de suflet va cădea într-o parte a pământului iar cealaltă în cealaltă parte?>>
<<Oriunde ar cădea sufletele oricum se vor întâlni.>>
Bătrânul pare să nu fie satisfăcut de răspuns iar Moartea ridică două degete și doua jumătăți de suflet abia separate plutesc în fața ei. Moartea pune mâinile pe ele și le apropie de câțiva centimetri iar ele se contopesc fără să lase semnele precedentei separări.
<<Iar dacă o jumătate de suflet va încerca să se unească cu o jumătate de suflet străin?>>
Moartea pune sufletul sub paloș și acesta se separă . Le face să plutească separat apoi cu o altă mâna ia o alta jumătate de suflet și o introduce între cele două. Pune degetele scheletice pe cele două jumătăți de suflet și încearcă cu toată puterea să le apropie. Jumătățile de suflet se resping ca două magnete inventate de NonMagi până ce bucata de suflet străină alunecă dintre cele două și le lasă să se contopească între ele făcând un singur suflet perfect.
<<Două bucăți de suflet diferit nu se pot contopi, niciodată.>> explică Moartea.
Bătrânul își amintește motivul vizitei și întreabă:
<<Unde este Creatorul? Nu îl văd.>>
Moartea râde în hohote apoi vorbește:
<<El, nu are suflet că noi, el are rațiune ceea ce este mai de preț. El, este peste tot.>> Moartea își desface brațele și arată în jur. <<Întreabă ceea ce dorești .>>
<<As dori să îl întreb ... de ce nu mi-am întâlnit jumătatea de suflet?>>
<<Ești sigur că nu ai întâlnit-o ?>> întreabă un ecou ce vine de pretutindeni și nu pare să aparțină nici unei femei și nici unui bărbat.
<<Sunt sigur .>>
<<Atunci ai vrea să o întâlnești?>> întreabă vocea sinistră.
<<Da...>> mormăie bătrânul.
<<Și cum aș putea să te ajut?>>
<<Să dai timpul înapoi cu 70 de ani .>> răspunde bătrânul plin de speranța iar Moartea râde.
<<Fie cum dorești.>> îi spune Creatorul.
Ceața îl învăluie sufocându-l și se trezește iarăși tânăr. Își trăiește viața diferit de cea precedentă iar la 90 de ani când vine Moartea, el îi spune că nu își întâlnise jumătatea și susține că vrea să fie dus iarăși în fața Creatorului. Moartea îl prinde de braț și iarăși mii de săgeți îi străpung corpul. Ajunge iarăși în camera albă iar Creatorul îi mai oferă o șansă. Apoi îi mai oferă o șansă, apoi încă una și încă una ... A șaptea oară când Moartea obosită să îl caute prin lume îl duce în fața Creatorului bătrânul vorbeste:
<<Am trăit șapte vieți de om și de fiecare dată încercam să trăiesc diferit. Am fost sărac, am fost bogat, am fost servitor , am fost rege dar nu mi-am mai întâlnit jumătatea până în seara aceasta când Moartea a intrat în casa mea și am înțeles că în aceste șapte vieți doar pe un singur suflet l-am întâlnit de șapte ori. Dar nu înțeleg cum s-a întâmplat asta?>>
<<Când ai venit aici pentru prima dată Moartea ți-a spus că oriunde ar cădea sufletul oricum până la urmă se vor întâlni. Până la urmă ai întâlnit jumătatea ta de suflet, ai putea spune „tarziu” și nu vei fi de de acord dar eu doar creez sufletele iar drumul și-l aleg singure.>>
Se aude sunetul unui clopoțel iar bătrânul se transformă într-o făptură omenească cu aripi pe care oamenii o numesc înger.
<<De astăzi viața ta pamântească a luat sfârșit. Îți voi dărui rolul de ghid al oamenilor iar când va veni timpul ca Moartea să vina după ei , tu îi vei ține de mână și îi veți conduce împreună la locul lor de odihnă.
Această legendă vrea să spună că fiecare suflet are o jumătate cu care numaidecât se va întâlni dar când va fi asta și care vor fi circumstanțele nouă oamenilor nu ne este dat să știm.
