Era vineri. Prima săptămână a trecut destul de repede și a fost destul de liniștită, cu excepția privirilor care continuau să mă amețească. Mă aflam la dulap și îmi luam cărțile pentru ultima oră din ziua de azi la care sincer nu m-aș mai duce. Dintr-o dată sunt trezită din transă de Christopher care vine foarte entuziasmat la mine. -Hey, Thalia! Știi e o petrecere diseară cu toți cei din ultimul an și mă gândeam.... -Să mergem și noi, spun și încep să râd -Da! -Nu știu ce să zic... -O, haide va fi amuzant și în plus va merge toată gașca. -Bine, merg! Christopher începe să țipe și să mă ia pe sus,învârtindu-mă.
***
Stăm de zece minute în frig așteptându-l pe Luke care nu știu ce tot face de îi ia atât de mult timp, până și eu am fost gata mai repede ca el si eu sunt fată. M-am îmbrăcat cu un maiou alb, niște pantaloni albaștrii rupți si niște bascheți negrii.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Când Luke a apărut am plecat imediat, făcând glume bineînțeles despre cum lui îi ia mai mult decât fetelor, să se pregătească. Casa unde se ținea petrecerea era una foarte mare, încă de la început am putut vedea pe iarba din curtea din față mulți adolescenți de vârstă mea, toți cu pahare în mână și cu voie bună, unii dintre ei se jucau o chestie cu niște mingii de ping pong. Înăuntru era foarte mult fum și muzica dată foarte tare încât se putea auzi și de la două străzi distanță. Am început să dansăm cu toții, băieții erau foarte caraghioși încercând să facă niște mișcări de dans interesante, care nu prea le ieșeau si Jake care încerca să ia numarul unei fete blonde, dar nu prea ii iesea, ea nu părea interesată de el. Am băut toți câteva pahare de alcool, dar cel beat de-a binelea bineînțeles că era Luke, care începea să spună glume proaste și propoziții fără sens. Toți erau binedispuși și puțin amețiți, așa cum eram și eu. M-am desprins de grup încercând să găsesc baia, dar m-am rătăcit și am ajuns pe un hol destul de întunecat unde nu mai era lume. Dintr-o dată mă lovesc de un băiat mult mai înalt ca mine și destul de solid, care a început să imi zâmbească ciudat și să se apropie de mine. A început să îmi zică tot felul de chestii care sunau a amenințări și a început să se apropie tot mai tare de mine, încât am ajuns lipită de perete și simțeam respirația lui caldă pe fața mea. Am închis ochii din instinct de apărare, apropiindu-mă din ce în ce mai mult de perete. Când realizez că băiatul amenințător nu se mai apropiase de mine, îmi deschid ochii și văd acea privire care mă amețea. După ce băiatul care mă amenințase fugise, el s-a ridicat și a venit repede la mine alarmat, ridicând-mă cu grijă de jos. -Ești bine? Ți-a făcut ceva? -N-n-nu, răspund eu puțin bulversată de la cele petrecute.
