Este ora 7 dimineata. De 4 ore stau intinsa in pat si nu fac nimic. Ma uit la tavan, pereti, verific ora si o iau de la capat. Ultimele 24 de ore au fot oribile. Nu m-am gandit niciodata ca voi trece prin asa ceva. Nu am vrut sa il trezesc pe Andrew, dar nu mai am rabdare. As putea sa iau un taxi sau sa il sun pe tata si sa il rog sa ma duca la spital. Am incercat din rasputeri sa nu o sun pe Kate, insa am cedat acum 1 ora. Mi-a spus ca totul este bine si ca doctorul crede ca isi va reveni destul de repede. M-am bucurat sa aud vestile astea, insa nu vreau sa fiu prea entuziasmata.
M-am ridicat din pat si m-am dus la baie. Mi-am facut rutina, dupa care am venit in camera ca sa ma imbrac. Am fost gata in 15 miute, deoarece nu a trebuit sa ma aranjez prea mult. M-am dat cu o crema pe fata si mi-am aranjat putin parul ca sa nu se sperie lumea de mine si gata.
Pana la urma am decis sa il sun pe tata si sa il rog sa ma duca pana la spital. A zis ca va fi aici in 20 de min. Cobor si ma duc in bucatarie sa imi fac o cafea si sa incerc sa mananc ceva. Derek era deja jos si isi bea cafeaua.
-Buna dimineata! ma saluta el
-Buna dimineata!
-Cum ai dormit?
-Bine, mint eu si ma duc in bucatarie.
Derek este un tip super si ma bucur ca el si mama se inteleg foarte bine si se iubesc, dar noi doi nu am fost niciodata prea apropiati.
-Mergi la spital? ma intreaba cand observa ca nu sunt in pijama.
-Da.
-Vrei sa te duc?
-Nu este nevoie. L-am sunat pe tata si o sa vina el dupa mine. ii spun si ii zambesc.
-Bine, atunci. Sa ai grija de tine. imi spune si imi zambeste si el.
Tata ajunge, asa ca in 15 minute suntem la spital.
-Vrei sa vin cu tine? ma intreaba ingrijorat.
-Nu, ma descurc. ii spun si ies din masina.
Intru in spital si am un sentiment de neliniste. De parca ceva rau s-a intamplat. Grabesc pasul, iar cand ajung la camera lui Cameron abia mai respir. Erau o multime de doctori si asistente care se agitau si fugeau in jurul lui Cam. Parintii lui stateau in afara camerei si plangeau.
-Ce s-a intamplat? i-am intrebat eu disperata.
-Ooo, Sophia! spune mama lui si vine si ma imbratiseaza.
Ma uit la tatal lui nedumerita, in timp ce mama lui continua sa planga in bratele mele. Acesta se uita in ochii mei si imi spune.
-Este in coma.
Am cazut. La auzul acelor cuvinte am cazut. Simtea ca cineva ma trage in jos, iar eu nu mai am putere sa stau in picioare. Kate a incercat sa ma prinda, insa nu a reusit. Ambii ai incercat sa ma ajute sa ma ridic, dar eu nu mai aveam forta. Asa ca am ramas acolo.
CITEȘTI
Viata unei adolescente.
Teen FictionSophia este o fata de 18 ani care se bucura de viata pe care o are, pana cand ceva tragic se intampla si toate lucrurile se schimba. Relatiile cu prietenii si cu familia ei vor fi diferite, iar atunci cand incepe sa traiasca o poveste de dragoste al...