Viata unei adolescente.

Mesajele

Saptamana trecuta am fost la scoala si totul a fost bine. Andrew nu mai este asa de suparat si si-a cerut scuze pentru ca a urlat, insa a zis ca daca ar fi nevoit, nu ar ezita sa o faca din nou. Cameron nu a vorbit cu mine toata saptamana. Mi s-a parut ciudat, insa aveam impresia ca incerca sa ma evite. Familia mea este din ce in ce mai bine. Mama incepe sa isi revina, insa au trecut doar 2 saptamani de la moartea lui James, asa ca nu este complet vindecata. Si nici nu va fi vreodata. Niciunul dintre noi nu o sa fie. James o sa fie mereu in inimile noastre, dar trebuie sa acceptam ce s-a intamplat si sa incercam sa trecem peste, nu sa uitam.

-Buna! s-a auzit in spatele meu, intrerupandu-mi gandurile.

-Buna, Cameron!

-Ce mai faci?

-Foarte bine.

-Ma bucur mult sa aud asta. mi-a spus el si a zambit.

-Ce vrei Cameron? l-am intrebat foarte rece.

-Wow. Cam dur nu crezi?

Chiar ca am fost cam dura. Dar merita, nu? Adica nu m-a bagat in seama toata saptamana. Este adevarat ca nu era obligat sa o faca, dar totusi...

-Ba da, scuze.

-Nu e nimic. Voiam sa te intreb daca nu vrei sa facem impreuna proiectul de la biologie. Connor si David il fac impreuna si cum echipele trebuie sa fie de 2, eu am ramas pe dinafara.

-Aaa... nu stiu... trebuie sa vorbesc cu Cris si cu Emma. Te anunt eu. i-am spus zambind.

-Bine. mi-a zis si a plecat.

Am intrat in clasa si m-am dus direct la fete.

-Va rog, spune-ti-mi ca una dintre voi face proiectul de la biologie cu mine.

-De ce intrebi asta? m-a intrebat Cris nedumerita

-Deoarece Cameron a venit la mine si m-a intrebat daca vreau sa il fac cu el. Si chiar nu vreau sa il fac cu el.

-De ce nu? E un baiat super ok.

-Ati uitat de cearta aceea? Andrew o sa fie foarte suparat pe mine daca fac asta. Va rooog. le-am implorat eu.

Fetele au schimbat o privire si au zambit.

-Ne pare rau, dar celalalt proiect l-am facut noi doua, asa ca pe acesta am hotarat sa il fac cu Cris. mi-a spus Emma cu cun zambet viclean.

-Te rog sa nu te superi pe noi. mi-a spus Cris si si-a impreunat mainile.

-Off! Si eu ce fac acuma?

-Il faci cu Cameron. E un baiat foarte inteligent. O sa iasa un proiect super. 

-Cris are dreptate. Cameron este foarte destept. Si frumos. mi-a spus Emma si m-a lovit cu cotul.

Toate am inceput sa radem. Nu am ce sa fac, trebuie sa fac proiectul cu Cameron. Insa imi este frica de reactia fratelui meu. Stiu ca nu il place. Trebuie sa gasesc o modalitate ca sa ii spun fara sa il supar. Nu pot sa il mint. Nu am putut niciodata. Este geamanul meu. Desi suna prosteste avem o conexiune.

Dupa ore m-am dus acasa. Am zis ca o sa ii spun maine lui Cameron ca fac proiectul cu el. Insa cand ma uitam la un serial, am primit un mesaj.

"Salut. Ce mai faci"

"Cine esti si de unde ai numarul meu de telefon" i-am scris destul de speriata.

"Sunt Cameron si am numarul tau de la Emma"

"Ah! M-ai speriat. Am crezut ca este altcineva."

"Imi pare rau. Nu am vrut sa te speriu. Dar nu stiam cum as putea sa dau de tine"

"S-a intamplat ceva"

"Nu, nu... voiam sa te intreb daca te-ai hotarat in legatura cu proiectul la biologie"

"Aaa... Da... Il voi face cu tine. Daca mai vrei, bineinteles."

"Da, sigur ca da."

"Bun. Vorbim maine la scoala mai multe desre el. Acuma trebuie sa gasesc o modalitate sa ii spun lui Andrew."

"Da... Asta ar putea fi o problema. Insa mie imi place de fratele tau"

"Serios?"

"Da. Este foarte grijuliu si se vede ca te iubeste foarte mult si ca ar face orice pentru tine."

"Da, asa este. Si eu il iubesc foarte mult."

"Este asa de greu de crezut ca imi place de el?"

"Mai aveati putin si va luati la bataie."

"Da... Scuze pentru faza aceea. Insa nu suport cand lumea se ia de mine si am jigneste"

"Se vede :))"

"Da. Pai... Mai vorbim maine. Pa... Noate buna! "

"Noapte buna!"

Am stat vreo 10 monute si m-am holbat la ecranul telefonului nestiind ce s-a intamplat. Cameron a facut rost de numarul meu si mi-a scris. Dar nu putea sa astepte pana maine? Am decis sa nu ma mai gandesc la asta si sa gasesc o modalitate prin care sa ii spun lui Andrew. Am desic ca o sa ii spun de fata cu toata familia in dimineata urmatoare. Poate asa nu va reactiona prea urat.

De dimineata am coborat in bucatarie. In timp ce mancam am decis ca era momentul potrivit pt a le spune.

-Avem de facut un proiect la biologie in echipe pe saptamana viitoare.

-Da. Eu o sa il fac cu Mark. a spus Andrew indiferent.

-Tu cu cine il faci scumpa mea? Cu Cris si Emma? m-a intrebat mama.

-Nu. Echipele sunt de cate 2. Celalalt proiect l-am facut eu cu Emma, asa ca acuma o sa il faca ele 2.

-Bine. Si atunci cu cine il faci?

-Cu un coleg de clasa. Numele lui este... Cameron.

-Poftim? Faci proiectul cu el? Dupa tot ceea ce s-a intamplat? a intrebat Andrew nervos.

-Si ce mai exact s-a intamplat?

Andrew i-a povestit mamei tot ceea ce s-a intamplat in excursie. Nu puteam sa imi dau seama ce parere are mama. Avea o fata serioasa si inexpresiva. In schimb Daniel radea, iar Derek abia se abtinea sa nu rada. Asta ma facea si pe mine sa zambesc si ma bucuram ca macar cineva din familie nu este suparat pe mine.

-Bine. Nu mi se pare ca acest Cameron este un baiat rau, dar  din moment ce fratele tau nu este de acord cu el, inseamna ca ceva nu este bine. Nu am sa ma amestec. Voi stiti ce trebuie sa faceti. a spus mama.

I-a aruncat o privire lui Andrew, dupa care a continuat.

-Stiu cat de mult iti iubesti sora si sunt convisa sa o sa o protejezi. Sophie, poti sa faci proiectul cu acest baiat, insa trebuie sa il faceti aici. Ca sa fim toti linistiti.

-Bine, mama. Multumesc. i-am spus si m-am dus la ea ca sa o imbratisez.