~Lumi diferite~

3

După câteva minute în care am băut apă și tot am încercat să ma calmez am hotărât să ne vorbim si sa clarificăm această situație.

-Spune ce părere ai tu despre acesta situație iar după îmi spun si eu părerea. Pe urmă vom ajunge la o decizie împreună pentru ca formăm un cuplu si trebuie sa luam împreună această decizie, nu doar eu.

Suntem împreună de foarte multi ani mai exact de 4 ani și pot spune că îl cunosc destul de bine doar ca in unele momente are impresia că el controlează totul si ca deține totul, cam așa și este, el este persoana care are grijă de mine, care mă întreține și care aduce bani acasă la noi. Nu spun ca sunt o femeie incapabilă sa fac bani, doar ca nu reușesc. El lucrează în timpul liber, la fel si eu doar ca diferența dintre noi doi este ca el aduce bani în casă dar eu nu, aduc când am noroc.

Așa este când ești artist, te sacrifici, îți dedici tot timpul tau artei si uiți de anumite lucruri. Pot spune ca în timpul meu liber, timpul când nu sunt la facultate si când nu am de învățat pentru sesiuni pictez si o fac din placere de mai bine de 10 ani, pentru că am făcut Liceul de Arta, pentru că mi-am aflat scopul în viață; acela de a picta non-stop, de a crea dintr-o pictura deja făcută una mai buna, de a crea haine pentru ca sunt la facultatea de design vestimentar pentru ca mi-am dat seama că îmi place să îmbrac lumea, îmi place sa creez haine pe gustul tuturor, pe stilul tuturor, îmi place sa dau sfaturi în moda, îmi place orice tine de pictura, moda si haine. Asta sunt eu, o artista care nu are curajul să vorbească despre ce simte pentru că vorbește prin intermediul picturii.

E foarte plăcută senzația când cineva îți analizează lucrarea.. fiecare om.are percepții diferite despre anumite lucruri din jurul său. Tot ceea ce vede este perceput diferit de la o persoană la alta. Toți avem păreri de împărțit. Este foarte plăcut momentul când persoana care stă în fața tabloului tău vede cu totul altceva decât ce ai vrut tu sa arăți și este si mai plăcut sentimentul când discuți cu acea persoană și îi explici ce ai vrut tu să prezinți iar acea persoană îți explică ce vede ea diferit de ce ai exprimat tu. Spun acest lucru pentru că în această ipostază am avut ocazia să l cunosc mai bine pe iubitul meu, persoana care mă supărată si zi si noapte.

-Părerea mea este că ar trebui să păstrăm copilul. Un copil ne-ar uni si mai mult decât suntem acum și ne-ar face mult mai fericiți și responsabili. Un copil este o minune. Te rog eu, gândește te la ce ți-am spus.

-Sunt încă la facultate. Ce am sa le spun părinților mei? Nici măcar nu suntem căsătoriți.

-Contează așa mult pentru tine acest lucru?

-Da..

În gândul meu era doar Daca nu ne căsătorim ai mei o sa ma urască pentru totdeauna pentru că vin acasă cu burta la gură cu neterminarea facultății si cu iubitul meu care ma poate părăsi oricând pentru că nu suntem CĂSĂTORIȚI, asta ce ar înseamnă ca nu suntem legați unul de celălalt, nu suntem o familie în totalitate.

-Eu te iubesc enorm de mult, si daca vrei să ne căsătorim ca să-ți demonstrez asta voi face.

-Nu asa se cere o fata in căsătorie. Îi spun acest lucru destul de răstit, nu stiu ce mi-a venit în acel moment dar m-am enervat super tare. Eu mi-am imaginat că oricare alta fata ca băiatul o va cere pe fata in căsătorie intr-un loc romantic si ca se va pune in genunchi si va întreba întrebarea măreață "Vrei sa fii soția mea?" Iar fata va fi așa surprinsă si fericita si va spune DAA din toată inima. Dar la mine se pare că nu este așa.. la mine ca sa fiu cerută în căsătorie cat se poate de acceptabil trebuie sa rămân gravida si sa ii spun că "nu suntem căsătoriți ca să fim o familie" cu subînțeles.

De nervi m-am dus în camera noastră trântind ușa din urma mea.. mi-am pus plapuma în cap și am început sa plâng din cauza acestei discuții care nici măcar nu se încheiase.

El simțindu-se vinovat vine la mine si ma ia în brațe și își cere scuze pentru ce a spus chiar daca nu a spus ceva greșit.

-Stii de ce te iubesc așa mult?

-De ce? îi spun eu cu lacrimi în ochi.

-Pentru ca, noi doi fiind atât de diferiți din toate punctele de vedere ajung sa iubesc tot ce n-aș face eu, tot ce n-aș gândi eu, ajung să mi iubesc partea pe care nu am descoperit o încă, partea pe care o văd în tine tu fiind opusul meu. Ajung sa iubesc defectele dar și perfecțiunile dintr-o persoana. Nu stiu daca ai înțeles ce am vrut sa sugerez prin asta, dar sper ca ai făcut o ca este foarte greu sa explic asta.

Câteodată vorbește asa de mult si intra in filozofie si in toate subiectele posibile încât mă pierd printre cuvinte si nu îl înțeleg. Ca să l înțeleg de cele mai multe ori stau si ma gândesc la ce spune timp de o săptămână două, timp în care el si uita ce vorbește.

-Și eu te iubesc, dar nu sunt inca pregătită pentru a face un copil, nu sunt pregătită financiar, sufletește sau trupește. Nici măcar pe noi doi nu ne putem întreține.

-Nu contează asta, contează doar să fim fericiți și sa ne iubim, restul vin de la sine.

Ne-am pus sa ne culcam pentru că era foarte târziu ca sa mai vorbim despre acest subiect. Este un subiect foarte delicat si necesita mult timp ca să-l dezbati. Nu ti ajunge o seara doua...